Uiinăs la Zürich Open

Ar fi trebuit să merg la semifinală – Venus Williams – Ana Ivanovic. Am văzut asta, desigur, abia după ce mi-am luat bilet la finală. Venus Williams – Flavia Pennetta.
Italianca, nr. 17 WTA, a ajuns surprinzător în finală, învingând-o între altele pe nr. 1 Jelena Jankovic.

Surprinzător “pe hârtie”, nu şi ca joc. Dar până să ajungem acolo, o privire în sală.

Hallenstadion a fost împărţit în 2 jumătăţi, două terenuri. Finala a fost pe “Center Court”, adică terenul central… din dreapta.

Am ajuns fix la 1 şi 20, timp cât să-mi iau un wurst cu pâine şi muştar, şi să intru în sală la timp. Înainte de meci fusese finala la dublu, cu sudafricana Huber printre protagoniste – o văzusem acum 2 ani la Wimbledon jucând şi… câştigând (!) cu Navratilova împotriva… actualei Nr. 1, Jelena Jankovic, pe atunci o jucătoare „bunicică” de oarecum pluton fruntaş. O, tempora!

Au venit gagicile, au tras la sorţi,

Venuţ s-a întreptat spre noi,

şi, a propos de Venuţ, nemţii se pare au o problemă de pronunţie: foarte des i-am auzit confundând V şi W, adică pronunţă “V” ca “U” şi “W” ca “V”. Adică în loc de “Vinăs Uiliams”, “Uinăs Viliams”. La oameni de pe stradă, hai să zici, da’ la ditai prezentatorul finalei, m-a enervat.

Uinăs a servit prima. Pregătire,

aruncă,

arcuieşte braţul,

zdrang!!

uffff.

Ulterior, Flavia nu se lasă nici ea mai prejos: adică, sus,

şi dă-i!

Meciul e alert din start. Să urmărim un schimb de mingi:

pac,

pac,

pac,

pac,

şi voleu câştigător:

Cu sunet, arată aşa:

Albitra şi copiii de mingi se uită concentraţi, de pe scaunele lor branduite până la ultimul centimetru

iar cei din lojă sunt şi ei atenţi, după posibilităţi.

Nenea în şlapi (şlapii nu se văd) cu ţigarea pe după ureche e nea Villiams ăl bătârn, iar fata de lângă el cu pancarta mov nu ştiu cine e, dar chiuia ascuţit după fiecare game câştigat de Venuţ.

Aşa că am lăsat şi eu pozele şi am urmărit meciul. În primul set au mers “cap la cap”, jucând furibund. Filmul s-a rupt la tie-break, câştigat de Venuţa cu 7-1. În setul 2 a făcut break la 1-1, după care a servit 4 aşi seci unu după altu. Era deja 3-1 şi Flavia, în ciuda încurajărilor din tribună (“Flavia, ti amo! Hahahaha!”), dădea cu racheta de pământ.

A revenit la 3-2 şi 4-3, dar a făcut apoi greşeli în momente cheie, şi, până să ne trezim, era minge de meci.

A salvat una, dar la a doua n-a mai avut ce face. Punct, şi daţi-vă mâna

şi cu arbritra,

iar Venuţ vă salută.

La interviul de după, căţelu ciufulit de lângă tot voia şi el la microfon,

dar n-a fost să fie, a fost pasat acoliţilor, ratând de puţin un moment de glorie în media internaţională.

La sfârşit, s-au adunat frumos copiii de mingi şi arbitrii de linie, totul simetric şi milităresc.

Prima la premiere, Flavia,

care a zis, fairplay, bre Venuţ, ai jucat incredible, ai meritat să câştigi.

Venuţ s-a burucat,

mai ales când tanti cu microfonu şi nenea cu ghitara i-au cântat, live, melodia Tinei Turner, “Simply the best – taaaa-na-naaanaaaa”,

“better than all the rest”

ş.a.m.d.

La sfârşit, au năvălit toţi cei din staful de organizare pe teren, pentru poza de final cu şeful comitetului de organizare, care se retrage cu această ocazie, după 17 ani. Omul a izbucnit în hohote de plâns când i-au cântat “time to say goodbye”. Pe bune. Mai zici că elveţienii îs reci…

Eu rămăsesem, totuşi, cu o nelămurire. 2 doamne de lângă mine au vorbit nonstop tot meciul, trăind fiecare fază cu glas intens şoptit. Asta n-ar fi nimic, dar vorbeau într-o limbă pe care n-am putut s-o identific nicicum, chiar dacă am ascultat cu atenţie la şoptituri 2 ore (că ce altceva să şi fac cu urechile). Îl aveau pe acel “chhhh” extrem de enervant, ca elveţienii, dar nu era nici elveţiană, nici olandeză, nici arabă, nici ebraică nu mi se părea. Alte limbi cu “chhhhh” pronunţat nu ştiu. La sfârşit, n-am mai rezistat şi le-am întrebat. Era Afrikaans. Ahaaaa! M-am mirat că n-am înţeles mai nimic, doar’ ştiam că seamănă cu olandeza, m-aş fi aşteptat măcar să mă prind. Ei, nu m-am prins, dar am plecat mulţumit că am mai învăţat ceva.

Din avânt pionieresc m-am dus să joc şi un tenis. Sunt depaarte de nivelul lui Uiinăs Villiams. Cred că, încet-încet, va trebui să mă las şi de gândul de a câştiga Vimbldonul.

Reclame

7 gânduri despre “Uiinăs la Zürich Open

  1. Ah este momentul sa recunosc burtos ca dupa rugby, tenisul este al doilea joc la care n-am priceput niciodata regulile. Bine, ma uit asha de rar ca nici n-am cum.
    Dar the dog – priceless :D

    Apreciază

  2. Adevarat, adevarat, de exotismele astea uitasem. Da la fotbal si baseball I kinda get the point.
    La tenis am inteles ca tre sa dai cu mingea in terenu alalalt, da cand ai serviciu, cate puncte pe lovitura si pana la cate puncte se joaca – I never got that. Adik, cateodata is 2 seturi (sau 3), alteori joaca neshte zile. Whyyyy???? Si ce ii ala shlem????

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s