Serendipitate

În timp ce mă învârteam în cercurile frustrării prin Pădurea Uscată, bombănind cum îmi încurcă aceasta planurile pe care le mai aveam pentru azi, m-am întrebat ce consecințe vor fi. Dacă cumva, pierzând acest timp, serendipitatea (deci cum se zice la serendipity românește?) mă va duce spre alte experiențe memorabile și neașteptate – sau dacă voi rămâne pur și simplu cu timpul pierdut și ocaziile ratate.

De la ultimul semn cu „drum închis, pericol de incendiu” virez cu nervi și hotărâre direct pe deal în jos, prin grădina colegiului, prin pădure, din nou la plajă. Pozez niște flori și păsări locale interesante,

NMS_7167.JPG

NMS_7166.JPG

DSC_7164.JPG

dar deocamdată nu compensează frustrarea din pădurea uscată – aș fi vrut să mă întorc mai repede ca să apuc să vizitez opera, ceea ce nu știu cât de plauzibil mai e. Nu am ceasul la mână și nu vreau să mă uit pe telefon, dar după lumina caldă ce învăluie plaja presupun că e destul de târziu.

Măcar să ajung repede la debarcader, să prind un vapor înapoi – pleacă la fiecare oră. Mă grăbesc, cu o singură oprire: la standul de înghețată – merge o înghețată de răcorire după o astfel de zi (deși știm cu toții că înghețata, ca și băuturile reci, răcoresc doar iluzoriu vara, punând sângele și mai mult în mișcare, de ți se face și mai cald). Oprirea a fost cu urmări: pierd feribotul la mustață, cred că un minut dacă ajungeam mai repede puteam urca. Aaaarrrrgh.

Uite cum se leagă, deci. Hmm. Să vedem ce mai putem dezlega. Am o oră de pierdut prin port, de fapt mai puțin, dacă vreau să mă așez la coadă pentru un loc bun pe feribot. Îmi aduc aminte de delfinul pe care l-am văzut la venire – ia să mă duc mai lângă apă, poate mai apare vreunul.

DSC_7192.JPG

Din câte am înțeles, delfinii vin cu vapoarele, în siaj, pentru ei e ca un „autostop”, ca și pentru pescăruși, înaintează cu mai puțin efort. Deci mă uit după feriboturile mai mici care ajung – din cauza valurilor mereu am impresia că văd un spate de delfin ieșind, dar nu.

DSC_7193.JPG

Până când, în spatele unui feribot, parcă văd un mic jet vertical de apă – să fie oare? De emoție îmi tremură poza.

NMS_7188.JPG

Daaa! Un delfiin! Delfin cu endorfin! Hop, uite-l cum sare, uite-l cum sareee!

NMS_7191.JPG

Iii-hiii! Da, asta începe să semene a serendipity – nu știu dacă l-aș fi văzut dacă prindeam primul vapor (bineînțeles, reciproca e valabilă – cine știe ce minunății aș fi văzut pe celălalt vapor, dar – lucrăm cu ce avem). De exemplu, lumina apusului la debarcaderul Manly.

NMS_7195.JPG

NMS_7197.JPG

Și mai am o speranță întru compensare: după calculele mele, vaporul pe care tocmai mă urc ar trebui să ajungă în port cam pe la apusul soarelui. Eh, asta ar fi ceva, nici nu luasem în calcul o asemenea oportunitate, la câte am avut de făcut pe-aici nu credeam că mă nimeresc pe-o barcă tocmai la apus. Mă instalez așadar în față, pun aparatul mic gata de timelapse și țin aparatul mare pregătit.

NMS_7199.JPG

NMS_7201.JPG

NMS_7202.JPG

Apus de soare peste Sydney skyline – se nimerește oare? Acum ori niciodată.

Acum.

NMS_7206.JPG

NMS_7208.JPG

NMS_7215.JPG

DSC_7221.JPG

DSC_7223.JPG

DSC_7237.JPG

DSC_7231.JPG

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s