Când auzeam sau citeam de ”Insula Paradisului” gândul îmi zbura invariabil la Pasărea Paradisului, junglă, vegetație luxuriantă, animale, păsări ultracolorate.
Așa și era Maurițius când a fost descoperită de arabi și apoi olandezi. Pe arabi nu i-a interesat prea mult, olandezii au cochetat ceva cu insula, au încercat să construiască o comunitate, dar s-au lăsat după câteva zeci de ani și-au lăsat-o de izbeliște, s-o ia francejii, dacă vor. Au vrut. Dar mare lucru nu mai rămăsese din paradisul de odinioară. Majoritatea speciilor endemice, între care cea mai cunoscută e pasărea Dodo, fuseseră exterminate de oameni sau animalele domestice aduse cu ei. Pe insulă nu erau mamifere mari și prădătoare, astfel încât păsări ca Dodo și-au pierdut capacitatea de a zbura, și nu aveau nici frică de oameni. Fiind mari și cu mușchiu’ pe ele, le-au servit de hrană ușor de vânat, până ce (ex)terminatu-s-au.

Din mamiferele băștinoase a rămas doar o specie de liliac mare, care dă ocoale domoale în fiecare seară; puține păsări și ceva plante, dar subțireaaanu rău de tot. În 3 ore de plimbare prin Parcul Național Black River n-am văzut nici o singură pasăre de-aproape, de unde mă așteptam la Teleenciclopedia, nu alta. Am fost în schimb atacați de muște, multe muște înțepătoare, zeci de muște disperate care ne dădeau rotocolul. C. a rămas calmă față cu asaltul, dar eu m-am panicat și-am luat-o la goană pe cărare, sperând să scap. Ca-n desene animate. Am aruncat două brioșe luate de la micul dejun, crezând că la ele trag. Nici vorbă. Mi-am luat geaca de ploaie din rucsac și m-am fermoarizat până sus, cu glugă, și-așa am mers, cu pantalonii lungi puși. Asta pe soare și la 30 de grade. M-am topit. Am scăpat târziu de muște, după vreo oră.

De altă faună, nice urmă.

Mai multe păsări am văzut lângă hotel, unde o ceată de păsări cardinal își făceau cuiburile pe crengi subțiri de palmier, pe car tot ei le goliseră de frunze, cu care-ți făceau cuiburile ca adevărați țesători. Juan, tânărul de la recepție, zice că le ia cam 24 de ore să facă un cuib, după care vine ”doamna”, inspectează, și dacă nu-i place, se reface. Aș fi stat o zi întreagă să-i observ și pozez – din păcate nu i-am prins în lumină prea bună.

Geopolitic insula aparține de Africa, deși e hăt mai în Oceanul Indian, mai departe de Madagascar, da’ orișicât. E unul din statele cele mai stabile și bine dezvoltate din Africa, democrație funcțională, ecoomie liberă. Satul Chamarel lângă care am stat părea destul de sărăcăcios, dar foarte curat și destul de îngrijit. Nu se compară cu bidonville-urile de pe continentul african – mai degrabă îmi aduce aminte de Cuba. Mi-a plăcut că am stat lângă sat, într-un complex de cabane, că am putut ieși la plimbare și mânca la un restaurant local. Nu era pe malul mării, dar am ajuns și la plajă, cu microbuzul. Am văzut și vilele de pe malul mării, cu plaje private populate de 2-3 oameni, unii cu căței europeni, alții cu kite-surf-uri. Dar dacă stăteam pe malul mării, pe lângă că dădeam faliment, nu știu dacă întreprindeam atâtea activități – de câteva ori plaja de la poalele muntelui Le Morne, certificată UNESCO, parcul național, excursie cu bicicletele la Pământul în Șapte Culori, vizite în sat, apus de soare în vârf de deal. În ultima zi după ce a plecat C. am făcut o vizită la plaja Blue Bay de lângă aeroport, în parte cu vile private, în alta pliiină cu localnici, veselă și zglobie – era duminică. Localnicii sunt o amestecătură diversificată între urmașii europenilor, sclavilor africani și muncitorilor indieni, cei din urmă fiind grupul cel mai numeros. Interesant, vorbesc o limbă creolă – combinație de franceză și engleză, mai mult franceză – care e vorbită, mi s-a părut, și ca limbă de circulație, mai mult decât engleza pe insulă. Asta deși engleza e limba oficială, după ce englejii au cucerit insula de la francezi pe la 1800 și toamna. Am citit un pic despre limbile creole, și mi-am dat seama că româna e un fel de creolă a latinei.

Climatic nu recomand vizita de revelion – e sezonul ploios, dimineața e frumos, dar de pe la 1-2 așa se pune de câte-o drăguță de ploaie, leoarcă te face.

Dacă ne-a plăcut, per ansamblu? Ne-a plăcut. Păi cum să nu ne placă.