31 Decembrie 2009

Cayo înseamnă „insuliţă”. Cayo Coco e insuliţa cocotierilor (cred), şi face parte din arhipelagul „Jardines del Rey”, care însoţeşte insula Cubei pe aproape toată lungimea nordică. Jardines del Rey înseamnă „grădinile regelui” – cuceritorii spanioli au dăruit insula regelui, insula era „palatul” şi insuliţele „grădinile”. Mai sunt nişte insule şi în Sudul Cubei, care se numesc, evident, „Jardines de la Reina”, grădinile reginei.

La hotelul Melia Cayo Coco vom petrece Revelionul, a găsit A. o ofertă. Insula e „paradis turistic”, nelocuită în afara salbei de hoteluri de tip „all inclusive”. Exclusiv străini, bineînţeles.

Insuliţa e legată de insuloaie printr-o şosea făcută peste mare (!), care arată meseriash. Dacă măriţi harta de mai sus cu plusul din stânga sus, vedeţi o linie subţire care face legătura. Aşa arată de la nivelul solului:

şi aşa e sentimentul să mergi pe ea cu maşina:

Am ajuns puţin după prânz; camerele nu erau gata, aşa că ne-am dedat mâncării. Bune, mai ales desertul „compoziţie proprie”.

Chestia aia roşie e papaya, n-am mai mâncat în aşa cantităţi până acum. Bună, nu foarte dulce, răcoritoare.

Per ansamblu am deja vu cu exeperienţele din Turcia şi Spania de acum ani. Atât ca facilităţi, cât şi ca atmosferă. Hotelul e de 5 stele, dar nu pare. I-aş da 4 stele în Turcia sau Spania. E frumos

dar nu mi se pare mult deosebit de alte destinaţii asemănătoare. Bine, oricum, relaş total.

Sunt foarte curios cum e plaja, aşa că imediat după cazare mergem la mare. Într-adevăr, apa e turcoaz, dar nu e paradisiacă. Poate din cauza vânturilor valurilor. E destul de frig (nu ştiu cât să fie afară, vreo 25 de grade, iar în apă cică 27, dar pare mai rece). N-am luat aparatul cu mine, am făcut o singură poză la mare, asta,

după care m-am dedat băii.

N-a durat mult, că pe la 4 s-a făcut deja frig, şi ne-am retras către piscină, destul de rece şi ea, dar am sărbătorit noul an românesc (acasă era miezul nopţii) dând un înot în piscină dintr-un cap în altul. Urmat de dârdâială, dar evenimentul fusese marcat.

Seara a venit din nou repede,

şi am mers la cină, după care ne-am retras un pic la camere în pregătiri pentru revelion. Pe mine nu m-a răbdat să nu ies la nişte poze nocturne cu complexul

şi cu luna plină, pe plajă

Aşa, acum revelionul poa’ să-nceapă.