cred ca n-am injurat niciodata cu voce atat de tare, si cu sete. Pe sub barbie, am mai scapat eu, doar in singuratate, evident, dar asa, in gura mare, „intre oameni”, niciodata.  Cred ca m-au auzit aia din telescaun, ca i-am auzit zicand ceva. Eu eram pe jos, iar cauza respectivei manifestari culturale a fost o tranta luata „cand ti-e lumea mai draga”, pe o portiune plata a partiei, cand cazi mai de sus, si mai spectaculos. Tot m-am imprastiat pe partie, chiar inainte sa ajung in varf – ceea ce insemna ca a trebuit sa dau placa jos si sa urc „pe jos”.
Sper ca n-au fost romani in teleferic.

Abia acum am inteles ce inseamna snowboardingul. Dupa a 5-a zi.

Bine, credeam ca am inteles dupa prima. Fals.

Ieri am fost cu L&C o jumatate de zi la flims. ajungand tarziu, am apucat sa ne dam de 2 ori pe partia albastra, si atat. Incredibil cat de mult se UITÄ‚ de la o data la alta… asa-i cu sporturile invatate la batranete. Ieri abia am reusit sa ma obisnuiesc iar cu placa – desi, parca n-a fost la fel de rau ca datile trecute – ca s-a si terminat ziua.
Azi-dimineata, ca niciodata, trezirea la 8, semireusita, pe la 8 jumate ma uit afara – o ceatza de olomouc deasaa… uf. Hai sa arunc un ochi pe net, poate-poate. Si, minune, sus pe flumserberg era soare si frumos. Gata, plecam. Eu si jane, adica, L&C aveau treaba. Am ajuns pe la 10 pana la urma, si am zis – azi se decide: continui cu aceasta idee de snoubording sau ma intorc, cum se pare ca se intampla des, la schi.

 

Si da, asta e ideea. Ideea e, ca la orice, exercitiul. In speta, sa mergi mai multe zile la rand, ca sa nu ai timp sa uiti, chiar si de pe un vikend pe altul uiti. Si nu mers juma de zi, ca ai timp doar de vreo 2 partii. Ci o zi intreaga.

 

mi-am infranat sindromul kingkong si am zis sa incep cu partia albastra. Cu ambatz, am zis ca ma dau pe aia pana-mi iese pe nas. Si am mers de vreo 4 ori. Prima data, abia am reusit sa fac o curba-doua in a doua jumatate, asa de crispat am venit, tot in zigzag. Bey, nu te mai asculta corpul, membrele! Sheva de speriat. A doua oara a mers mai bine. A treia oara deja am inceput sa prind miscarea… am inceput, in sfarsit, sa leg curbele la stanga si la dreapta, si am avut revelatia ‘carvingului’, care, de fapt, e toata ideea. Eu pana atunci luam o curba, hrrrrrr, frana de motor, mana si picior, apoi inca o curba, fraaaana, sau mers mult de-a latul partiei, apoi fraaana, apoi inca o curba smucita. Si tot asa. Nu. asta nu e snowboarding, e coborat cu greu o partie pe o placa. Abia a patra oara am simtit eliberarea. Am inceput sa simt chiar dealul, sa-l „las sa-mi spuna” in ce parte sa inclin placa… inainte, o inclinam eu ochiometric, in ce parte credeam, si neavand experienta, de obicei se alegea cu tsukahara si alte figuri in plonjon. Nu, trebuie sa lasi dealul sa-ti „spuna”. Pare un pic riscant, dar pe masura ce inveti cum sa controlezi placa, devine facubil.

Abia apoi am zis – snt gata pentru rosie. Partia rosie, care pleaca din varf. Prima portiune, mai abrupta, am coborat-o din nou in „falling leaf”, zigzag, spariat de bombe. Abia dupa aceea m-am ratacit, si am intrat pe un drum ingust, de am venit tot pe varfuri, carele mi-a amortit picioarele de efort. Dar am ajuns intr-un final la partia albastra, de am putut schimba pe calcaie.

A doua oara a fost mult mai bine. Am coborat, pentru prima data, o partie intreaga, chiar si partea abrupta, in slalom. Nu va inchipuiti cine stie ce stil, dar am legat, de bine de rau, niste curbe una de alta, lucru de care am fost extrem de satisfacut. E o senzatie faina, probabil si mai faina cand stii sa te dai bine – eu inca am stresul sa nu gresesc cantul din prea mult entuziasm si sa bag tsukahare – lucru care, inevitabil, s-a si intamplat. Noroc cu blindajul (da, protectoarele de role + perna de pe foond, la care am adaugat o casca specifica in care am investit ieri, si care deja si-a scos parleala).

Deci, asa trebuie facut. Mers cateva zile la rand, si mers toata ziua, nu fragmente. Oricum, nu rezisti toata ziua, ca la ultima tura eram deja obosit, tendoanele, gambele etc. se cereau acasa.

Parca vad ca data viitoare iar o iau de la 0.5. Apai, asta e.

Mai jos niste poze cu zona, facute ieri si azi cu telefonul. Macar atat m-am invatat minte, si n-am mai luat aparatul de fotografiat sus…