prrtie

oare daca nu ma intorceam din drum, mai cadeam? Or fi legate cele 2 evenimente de un fir de cauzalitate invizibil, sau as fi cazut oricum?

m-am intors din drum dupa vreo 15km pe autostrada, caci mi-am dat seama ca am uitat sa iau portofelul. Eram pe un apeduct imens, asa ca a durat ceva pana
am gasit o iesire.. am iesit, si chiar inainte sa intru inapoi pe autostrada in sens invers, sa ma intorc bodoganind acasa (plecasem si tarziu, evident…), am zis – ia sa verific pentru orice eventualitate buzunarul de la geaca.. stiu sigur ca nu e acolo, dar sa nu zic ca n-am verificat.. portofelul statea cuminte in geaca, tacea mlk.. din pacate, eram deja aproape pe autostrada, asa ca nu m-am mai intors, am facut tot apeductul in sens invers, iesit aproape de casa, intors… am pierdut vreun sfert de ora cel putin. Bine ca numai atat, chiar ma enervam sa caut portofelul prin casa si sa nu-l gasesc.. ca as fi lasat geaca in masina.. nici nu vreau sa ma gandesc.

Asa ca am ajuns pe la 1 in Verbier (de unde ceasul suna de pe la 9.. dar cine s-a trezit…), e cam la o ora cu masina (in ritmul meu, probabil altii fac mai putin). Inchiriat schiuri (39 franci schiurile, 45 abonamentul pe o zi… uah. cica daca stai mai mult, e mai eftin.. zicea un om ca inchiriatul unei perechi de schiuri pentru tot sezonul e vreo 250 franci.. asta nu-i chiar rau, date fiind preturile de aici..), si hopa sus cu telecabina. Ajung sus… peisajul iti taie respiratia.. soare, frumos, creste imense de munti (3-4000m) inzapeziti, satul in departare, in valea fara zapada. Foarte frumos, doar ca… partia parea cam abrupta. Hm. Apai, ce sa-i facem, hai in jos. Uooouou, prima la stnga, prima la dreapta, iar la stanga… damb… buf. A sarit un schi + caciula, pana sa-mi dau seama ce se-ntampla m-am dus ceva pe spate.. grozav inceput, ma gandeam.. un punct bun: bine ca nu mi-am luat rucsacul cu aparatul cel mare de fotografiat, ca fix pe el ma duceam in jos… mda. Mi-a fost frica sa nu m-apuce
frica.. deh, am schiat cel mult o data pe an in ultimii cativa ani, plus amintirile mai putin incurajatoare din pulberea din davos… pana la urma insa, a ramas singura tranta. Am gasit o partie albastra, adica usoara, pe care sa ma reobisnuiesc, si dup-aia nici cele rosii, intermediare, n-au mai pus probleme. Ce kestie, fiind vesnic incepator, ca n-am schiat niciodata mai mult de 4 zile legate cred, iti „iese din sange”, si trebuie reobisnuire de fiecare data.. dupa care „intra” miscarile din nou. Urmeaza o perioada de gratie de vreo ora, cand sburzi… panaincep sa doara genunchii. Nu, ca miscarile merg, dar genunchii.. nu mai tzine. Mda. Noroc cu pauzele de urcat cu telecabina (de data asta nu s-a mai oprit nici una deasupra haului).

Acum am inteles si eu cam cu ce se mananca schiatul la astia. N-auzisem niciodata de statiunea asta, si e cu mult peste tot ce am vazut inainte. Pe stilul Poiana de la noi, dar de vreo 3 ori mai mare, atat ca lungime, cat si ca partii. Partii peste tot, de toate dimensiunile, greutatile si lungimile, poti sa treci din una in alta, sa te
pierzi (cazul meu) si sa te regasesti (din fericire, tot cazul meu), poti face o gramada de trasee si combinatii. Si inca eu am schiat doar cam pe jumate din intreaga zona, din lipsa de timp. Dar daca stai mai multe zile snt mult mai multe trasee de facut. Zapada batatorita bine, fara gheatza (m-am lecuit cu celebrul „powder”… sa
se dea meseriasii pe pauder afanat, mie dati-mi partii late, si pavate, pentru ce sa dam cu var? (cred c-am sarit vreo strofa aici). Am descoperit asadar ca, mare surpriza, ce sa zic, schiurile se manevreaza mai greu in zapada afanata, chiar daca senzatia o fi ea de catifelare. Amanam pana, daca, oi invatza intr-adevar sa SCHIEZ, nu sa cobor o partie fara sa cad, dar in permanenta susceptibilitate de a.

Asa ca am evitat, si pe zapada batatorita a mers binshor. M-am dus mai apoi inca o data la dambul unde am cazut, ocolindu-l o miscare precisa insotita de un scrshnet din dintzi: „nu ma mai prinzi tu…”

Partiile snt deschise pana la 5.. si mi-am dat seama de ce. Zi cu soare, splendida, cald si frumos… pana a intrat soarele in nor pe la vreo 4… si s-a lasat brusc cu un frig si un vant… corelatie 100% dintre soare/nor, ora din zi si gradul de confort al vremii… vantul mai ales sus la 2700m e un piculetz…rece, sfhishchiuitor si inghetzator de nas. Uaa, nichts wie runter. Valea, la vale! Da, dupa 5 n-are rost, ca inghetzi.

Fain la sfarsit, cand am venit pe schiuri pana literalmente in …parcare! Au intretinut baetii o poteca cu zapada, flescaita e drept, dar suficienta cat sa…
aluneci :).

Am plecat repede pana sa nu se instaleze oboseala placuta de dupa schi, ca aveam serpentine de batut inapoi.. cu ace de par, iara tot tacamul. Eh, la calire. Noroc ca n-a fost trafic… pe serpentine. Ca l-am prins pe stau-ul pe autostrada, ultimii 20km am venit intr-a doua. Si-am intrat si in ploaie, care tzine si acum.

Cu aceasta am descalecat de pe sha, am dat jos claparii, bocancii cei grei au parut din nou cele mai usoare incaltzari din lume, am luat un lahmacun de la turcul cu pricina, cu iaurt, noapte buna. Sa ma uit oare seara la Monsters, Inc?… Ii visez la noapte?

Poze muntoase aici: http://picasaweb.google.ch/explorish/LaSki

Un gând despre “prrtie

  1. Nu-i visezi, sau oricum nu de rau … ca-s dragutzi … monstersh-ii adica. Mie mi-au placut.

    Mama, ce m-as dau si eu cu tine pe acolo – mi-ai facut pofta, ca e primul an din ultimii … 20 si ceva, de cand nu ajung macar o data la ski iarna. (! ntz, ntz)

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s