Week-end-ul de 2400 km – Praha

Kilometrul 1115.

Praga m-a „dat pe spate” la primul contact. Era seara cand am iesit pentru prima plimbare, si am ramas cu gura cascata la spectaculoasele cladiri din piata centrala a orasului vechi. M-au lasat paf. Auzisem eu ca e frumos, ca renovat, ca una-alta, dar nu ma asteptam la ASA CEVA. Nu ma asteptam ca orasul „vechi” sa fie atat de MARE. Atat de spectaculos. Atat de complet si extraordinar restaurat. Luxos. Artistic, cu atat bun gust. Civilizat, progresist. "Occidental".

Pozele n-au cum sa arate dimensiunea… emotionala a impactului pe care l-a avut acest oras. Concluzia a fost – i-as duce pe toti romanii la Praga. Nu la Paris, nu la Roma, nu la Londra, la Praga. As organiza, intr-o lume ideala, excursii pe detasamente a cate 100-200 de romani, pe care sa-i duc la Praga, fie si pentru o zi. Sperand sa aiba acelasi efect pe care l-a avut (macar pentru o zi :p) si asupra mea. Adica, sa nu mai aud voci obraznice declamand „noi suntem cei mai tari”. In acelasi timp, sa vada ca „se poate”. „Se poate” trai civilizat si cu gust, chiar daca nu esti sange-albastru de occidental.

Daca fatza de alte popoare am vazut manifestandu-se diverse complexe de inferioritate, fatza de …cehi n-am auzit de nici unul. De aceea impactul Pragăi cred ca ar fi mai puternic decat al vreunei celebre capitale vestice: cehii snt, mai mult decat mai putin, „ca noi”, si au o Praga.

Bucurestiul nu va fi niciodata la fel, („n-a fost capitala de imperiu!”, vor grai repede carcotashii autoflagelatori), dar macar ar putea, ingrijit cum se cuvine de proprii locuitori, sa arate decent. Pentru ca mai mult decat frumusetea propriu-zisa a cladirilor orasului m-a impresionat si tulburat FELUL CUM E INGRIJIT. Si aici nu e vorba de mostenire, de istorie, trecut, ci de OAMENI. De oamenii care traiesc in oras, AZI.

Au si ei vestigii ale comunismului. Am vazut cateva cladiri nerenovate, care arata la fel de gri ca pe la noi. Dar astea sunt exceptia. La noi e invers – frumosul e exceptia. Bani de la UE pentru amenajarea „exterioarelor” trebuie sa se gaseasca, restul e la bunul-simt al oamenilor sa intretina. ASTA mi-ar placea sa vad la noi. Si cehii sunt oameni „fosti comunisti”, cu multe metehne similare cu ale noastre, cu multe „mutatii psihologice”. Si totusi, se poate.

Unele din ce vor urma n-ai cum sa le vezi in Bucuresti, ca „n-am fost capitala de imperiu”. Dar refuz sa cred ca nu se poate vedea atmosfera dintr-o zi insorita in Cismigiu extinsa la intregul oras. Sau, poftim, macar la „Centru”.

Gata cu lamentarile :P. Timpul pentru o plimbare.

–––––––––––

Piata centrala a orasului vechi – ii vom spune „piata mare”, desi in ceha se zice Staroměstské náměstí­ – e locul cel mai „de impact”, si primul cu care am luat cunostinta. Mai jos e ce am vazut duminica, pentru ca plimbarea de sambata seara a fost „poze-free”. Duminica dimineata, pe la 11 cand am ajuns in piata, era un pic de ceata, atat cat sa nu iasa pozele ultraclare, da’ orisicat.
Prima priveliste, turnul primariei vechi

apoi catedrala Sf. Nicolae

si, piesa de rezistenta, cladirea care arata ca un castel din filme de suspans, dar e de fapt o catedrala, Tyn pe numele ei.

Ca sa ajungi la ea trebuie sa te strecori pe o straduta;

asa arata pe dinauntru

cu orga cu tot.

Cand am iesit afara, lumea buluc

la celebrul ceas astronomic

la care se misca papusile la ora exacta.

Na, si eu care credeam ca doar la Turnul cu Ceas s-a mai vazut asemenea minunatie ;P. Miscarea nu e cine stie ce, dar lumea se strange la fiecare ora fixa de zici ca ce-i aia. Se pare ca e un paradis al hotilor de buzunare…
Cu mainile in buzunare si ochii pe rucsace, am zis – daca tot suntem aici,

hai rapid si in turn, sa stim o treaba. Scara liftului a luat ceva premiu de design

dar noi am mers pe jos.
Privelistea de sus arata cat de mare e piata mare,

pozitia oarecum neobisnuita a bisericii Tyn, aflata in spatele unor cladiri,

si celebrul castel (Kafka, pentru cine a citit, eu stiu doar titlul) in departare.

Inainte de a cobori, o privire asupra textului intr-o germana… nostim-locala.

Inapoi in piata, facem cunostiinta cu scena muzicala locala.

Intai, Singuraticul

care declama de la glenn miller la cantonete italiene, toate in limba ceha :), si la trombon si saxofon. Foarte pitoresc.

Apoi, Nebunaticii,

un „band” de domni trecuti bine de prima tinerete postati in mijlocul pietei,

unii aratand a vagabonzi, altii a profesori de matematica,

si care au pus de-un swing

puternic de tot.

Exemplu sonor:

Nu stiu daca aparitia politiei a fost coincidenta sau nu, cert e ca a iesit de o poza.

Dupa repriza de swing am purces pe strazile orasului vechi

spre turnul pulberariei

si apoi, in fine, spre Castel.

Pentru asta trebuie trecut Podul Karol, zis si Podul Artistilor,

apartinand atat scenei muzicale

cat si pictoresti.

Ajunsi pe partea cealalta, nici cartierul Mala Strana nu e prea prejos

cu o puternica biserica baroca.

Dar drumul nostru era spre culmi, pentru a vedea ce se vedea de pe partea cealalta – catedrala Sf. Vitus (Vito, sau Victor, in alte limbi),

un ditai domul gotic ridicat, se pare, in 600 de ani.

Panorama orasului nu mi s-a parut cine stie ce

asa ca am luat-o frumos pe Ulita Aurarilor, carele n-am prea inteles de ce se cheama a aurarilor, ca noi am vazut o expozitie de armuri, si niste magazinase, dar casele mici si colorate sunt foarte pitoresti.

Cu asta, basta, inapoi in jos pe sub arcăzi

inapoi peste pod, cu frumoase privelisti vltaviene

si contrastul de rigoare la cap de pod.

Prin zona pietonala,

inapoi in centru,

pentru Apus.

Dar foamea era mare, asa ca am intrat intr-o bodega pizzerie turistica cu pizza „romaneasca”, de unde cand am iesitara, era deja noapte la terase,

la primarie

si in piata.

Cu reflectoarele aprinse,

am sunat intoarcerea la Vltava, pentru o priveliste nocturna

cu castelul.

Din elan, am trecut podul Karol inca o data,

dand peste acest cantaretz om-orchestra.

Care canta cam asa:

In drum spre casa, nu m-am putut abtine sa nu fac inca o poza in piata, cu statuia lui Jan Hus (de la el vine termenul „husari”, a fost ars pe rug acu vreo 500 de ani din cauza caci a condus o miscare religioasa protestanta care a degenerat in violentza de ambele parti).

A doua zi, inainte de plecare, repede inca o tura in centru – era luni dimineata, nu asa multi turisti

pe strada mea preferata,

iar ghizii

asteptau clienti.

In zadar, din punctul nostru de vedere. Pentru ca am plecat. Nu inainte de a observa o nostimada a limbii cehe (a propos, prin bunavointa lui A. am invatat sa citesc majoritatea semnelor ciudate din limba lor. Suna extrem de nostim, dar asupra acestui aspect vom reveni. Pana una alta, nostimada in cauza se refera la faptul ca ei adauga un „a”, care de cele mai multe ori se transforma in „ova”, la sfarsitul fiecarui nume feminin. Ca de exemplu… J.K. Rowlingova :D.

Ahoj!

Publicitate

6 gânduri despre “Week-end-ul de 2400 km – Praha

  1. Sa traiesti, mai,mi-am amintit de un week-end super cu niste doamne speciale la Praga si secventele din Arabela m-au lasat efectiv cu gura cascata.
    Sanatate si virtute.

    Valiza din Gara de nord

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s