„Cartierul maur și cartierul țigănesc sunt cele mai interesante de vizitat”, îmi zisese la autogară doamna de la biroul turistic. „Sunt multe străduțe încurcate și vă puteți pierde, ar fi bine să luați un tur de oraș pe jos. Costă 30 de euro de persoană, azi avem juma’ de preț pentru că plouă, dar numai dacă rezervați de la noi.”

Mhm. Am avut buna inspirație să zic „ne cazăm întâi și apoi vedem” – căci B. ne-a zis că nu merită dați atâția bani, ne descurcăm și de capul nostru. Așa a fost, Albayzinul maur se poate naviga și fără cârmaci. Acum am ajuns la ora 18 și în vecinătatea cartierului țigănesc, și ne întrebăm: să intrăm? O fi un fel de ferentari sau e cartier „istoric” devenit șic? Wikitravel zice că în Sacramonte („muntele sacru”, de la abația cu același nume) sunt locuințe săpate în stâncă, la origine galerii romane, unde au locuit țigani. Nu zice despre cine locuiește acum. Se zice că aici ar fi unul din mai multele locuri unde s-a născut Flamenco – și am văzut într-adevăr multe plachete cu ”școală de flamenco”, și am chiar auzit ”bătând” în unele case.

Hotărâm să urcăm strada care pleacă de la statuia lui Chorrohumo, ”regele” țiganilor, și să ne întoarcem la primul semn de pericol sau la lăsarea întunericului.

Zis și făcut. Așa arată în țigănia din Granada: