vreme mare

e ziua si ce intuneric… mai inainte se vedeau dealurile din fata. Nori negri
deasupra, dar lumina. Cand ma uit iar pe geam, dupa 2 minute, nu se mai vedeau.
Mai sa fie. Se vedea un bloc luminos in departare. Inalt, clar. Nu se mai vede.
Dintr-o data s-a aprins lampa in birou. M-am dus s-o sting – intuneric. Intuneric
ca seara, dupa ce a apus soarele bine. Iar acum, s-a pornit. Parca toarna cu
tulumba din cer. Perdea de apa, si vant, violentza. Nu mai vad aproape nimic pe
fereastra! Apa e pulverizata de vant si aruncata perdea in geam. Ua! Tocmai a
deschis un geam! Fug sa-l inchid, bineinteles ca fix atunci fulgera cu zgomot… „copii,
stati departe de geam cand fulgera”… ma sperii. Pana la urma inchid geamul. Scocurile
au inceput sa vomite. Sa fii acum afara cred ca esti pierdut. Sa fii inauntru e…
fain. Da un motiv sa intrerupi treaba si sa admiri natura dezlantuita. Iata ca
snt situatii cnd clisee de genul asta se potrivesc…

gata, deja pare sa se calmeze. Mai da un fulger, doua, de control, sa nu
ne culcam pe-o ureche. Blocul ala mare din fata incepe sa se vada. Nu mai tine
mult…

 

Un gând despre “vreme mare

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s