eram la chinez, mâncam nişte orez. „unde mergem mâine?” „păi snt 2 variante”, zice A. Una, mergem undeva pe-aproape, a doua, la Zermatt. …ar mai vi varianta nebunească, să mergem şi să înnoptăm pe-acolo.”
„deci clar, varianta nebunească. hai să căutăm cazare.”
ajunşi acasă, am căutat. n-am găsit.
ca să ne mai treacă supărarea, ne-am uitat la prognoza meteo, zicea că soare cu nor. mhm. în nord era ploaie, în sud soare cu nor, doar în vest ce părea a fi mai mult soare.
„ce-ar fi să mergem la chamonix?”, zic. „aţi mai fost?” „nu.” „nici eu.” „perfect”. „hai să căutăm cazare”. pe la miezul nopţii, am găsit o ofertă „last minute” la un hotel de 3 stele, best western. de reţinut.
aşa că a doua zi dimineaţă, îmbarcarea şi plecarea. am ajuns repede la vevey, pe care l-am găsit cum l-am lăsat acum vreo 2 ani,

cu terasele cu vii, favoritele mele.

Am făcut popas, pentru o omletă de mic-dejun pe faleza cu platani

urmată de o plimbare pe numita faleză, cu vizita pe la conaţionalul nostru,

ultimul romantic,

care nu e departe de colegul lui de bronz cu mustaţă.

A urmat Montreux la rând, pentru a completa colecţia de statui cu zbuciumatul freddie (servus nic :),

lângă care am adăstat pe acest ponton

povestind în tihnă, vreo oră. După ce ne-am bronzat tractoriceşte, am mai înaintat un pic, pentru poze de acest gen, cu peisajul specific Montreului – flori şi palmieri jos, munţi înzăpeziţi peste lac.

De Chateau Chillon nu ne-am mai apropiat, că ar fi fost mult de mers, l-am bifat doar de la distanţă, cu autostrada din dotare cu tot.

Înapoi pe faleză,

şi – mai departe.