Ideea venise mai demult de la un coleg: urci cu bicicleta pe pasul Gotthard şi te laşi în jos până la Bellinzona. Nici nu ştiu cum am ajuns să-i dau „refresh” cu alt coleg, care a completat amănunte importante: ca să ajungi sus pe Gotthard trebuie să mergi la Andermatt şi de acolo ori urci…
De dimineaţă, ziua în parc, bună seara.
Am prins lumină bună la aterizare, și dă-i. [pe2-gallery] [/pe2-gallery]
Cald și soare, [pe2-gallery] [/pe2-gallery] atmosferă.
Context: După ”incidentul Guangzhou” am rămas nu numai fără aparat foto, dar și fără obiectivul versatil ”de vacanță”, de 18-200mm. Și-am zis, ”gata, nu mai investesc în aparatură”. M-a ținut 6 luni, până când am achiziționat un DSLR – e drept, investiție modestă pe ebay, un Nikon D50 aidoma celui furat, mi-am zis doar pentru…
Heartbreak Hill e ultimul deal al traseului de bicicleta, cu o inclinatie de 18%, elevare de la 400m la 485m. Urcusul nu e lung, dar brutal, și dat fiind că vii întâi după 80, apoi după 170km (cei 180km ai traseului se parcurg in 2 ture). Priveliștea senină contrastează cu suferința de pe chipul alteților.…
Fix tramvaiul nostru s-a găsit să nu ajungă la timp, astfel încât am ajuns cu 5 minute înainte de start. Bine că R. plecase cu o jumătate de oră mai devreme, de a avut timp să se echipeze. La 7 fix s-a dat startul, iar momentul cu oamenii furnicând în apă rămâne dintre cele mai…
Am reușit să citesc ambele cărți ale lui Neagu Djuvara, Thocomerius-Negru Vodă și răspunsul criticilor. Thocomerius mi s-a părut interesantă; ce m-a mirat au fost reacțiile polemice destul de virulente, de a fost necesară și carte de răspuns. Marea problemă – afirmația că Thocomerius/Tihomir – tatăl lui Basarab I a fost de origine cumană. Așa,…
”Cele mai bune cireșe sunt din valea Frick-ului”, zise S. ”Ia dă un sărci pe Gugăl.” Dau și aflu că nu numai că sunt cele mai bune, dar e un drum amenajat pe care poți să mergi și să-ți culegi singur. Măi să fie. Păi, mă duc. Inițial am vrut cu bicicleta, dar dat fiind…
Profitând de vizita lui S. la sora ei ne-am întâlnit la Basel, și cum Art Basel era în toi, ne-am dus. Eveniment artistic de mare anvergură, de care habar n-aveam până nu demult, adună cele mai importante galerii din lume la un loc. Despre artă… mă rog, unele lucrări interesante, altele cool, iar altele complet…
Peisaj fără ochelari de soare și cu ochelari de soare. Pe râu se lansează o nouă ramură sportivă, un fel de surf cu vâsle. O zi senină bună de-o plimbare și de-un timelapse.
Cei ”1000” de spectatori români, după cum scriau ziarele (au fost vreo sută) au urmărit împreună cu 11000 de elvețieni o partidă deosebit de anostă, lipsită pe perioade lungi de faze de poartă notabile. Asta deși a început spectaculos, cu două ocazii mari ale noastre în primele 2 minute. Apoi, nimic. Elvețienii mai combinativi, dar…
După Dublin s-a lăsat cu o seară pe lac, o vizită în pădurea cu animale de la Langnau, cu C&L&T&M, apoi o ecscursie biciclistică lăsată cu un prânz tradițional copios pe malul Lacului Pisicii, prilej de observații de tip Discovery Channel nu știu ce-s, ulii sau șoimi, erau doi survolând câmpul după pradă. Cam asta…
Partea bună în a trebui să mergi cu mașina la München e că pune Bavaria într-o lumină favorabilă.
În ultima zi la Dublin, vremea nu mai e așa prietenoasă, ”dar măcar nu plouă”, zise pescăruțul. După o plimbare pe malul lui Liffey la Ha’penny dedic ziua obiectivelor culturale: biserici și muzee. Fondată în 1028, catedrala Christ Church e cea mai mai veche dintre cele două catedrale medievale din oraș. E închisă, dar legată…
În timp ce-o sunam pe A. de ziua ei în prima seară la Dublin mi-am adus aminte că sora ei, C., e în Irlanda! Dacă aș fi fost mai atent, să-i trimit un mesaj mai din timp… Neavând număr de telefon sau email, i-am trimis un mesaj pe facebook că sunt în Dublin, la noroc.…
După turul cu autobuzul am purces la baterea pe jos a părților care mi s-au părut mai interesante, începând chiar de vis-a-vis de hostel (care, a propos, detaliu mic dar semnificativ, și-au botezat camerele metaforic). De la hostel, râul Liffey e la doi pași; pornesc pe mal la dreapta până dau de podul cel mai…
Noroc că am citit undeva din întâmplare despre ușile din Dublin, de mi-a atras atenția. Într-adevăr, ușile din Dublin au personalitate. Și ferestrele, dar mai ales ușile.
Turul cu autobuzul turistic e bun și pentru că așa vezi părți din oraș pe care pe jos nu vei avea timp să le descoperi în cadrul unei vizite atât de scurte. De exemplu, parcul cu „Casa Albă”, ca și detalii arhitecturale urbane și peisagistice văzute de sus, pe care altfel nu le-ai fi surprins…
Universitatea Trinity College e cea mai mare din Irlanda și are, evident, o curte foarte verde. Mai în spate în curte se află cartea din Kells, una din cele mai vechi și spectaculoase, scrise de mână de călugări pe la anul 800. N-a fost voie să fac poze, n-am făcut. N-a fost voie să fac…
explorish.ro 