Howth & Malahide

În timp ce-o sunam pe A. de ziua ei în prima seară la Dublin mi-am adus aminte că sora ei, C., e în Irlanda! Dacă aș fi fost mai atent, să-i trimit un mesaj mai din timp… Neavând număr de telefon sau email, i-am trimis un mesaj pe facebook că sunt în Dublin, la noroc.

Și-am avut noroc – s-a nimerit ca C., G & kids să nu fie plecați în acest week-end, și-a rămas să ne vedem sâmbătă seara. C. m-a întrebat dacă vreau să merg la ei, în Malahide, se ajunge cu trenul în 45 de minute. Zis și făcut, ne vedem la opt.

C. mă ia cu mașina de la gară și propune un mic detur prin zonă. Perfect! E încă lumină, iar instinctul se agită – astfel de Abstecher spontane sunt de obicei cele mai memorabile într-o excursie.

S-a dovedit că Malahide, unde locuiesc C&G, pentru Dublin un fel de Mamaia pentru Constanța – la malul mării,

DSC_5599.JPG

bărci,

DSC_5598.JPG

iahturi,

DSC_5597.JPG

case de vacanță,

DSC_5605.JPG

totul într-o lumină a apusului

DSC_5601.JPG

magică, care face chiar și pozele din mașină să ”iasă”.

DSC_5602.JPG

Nu oprim, vrem să ajungem la Howth pe lumină,

DSC06052.JPG

din motive evidente: mergem pe cărare

DSC06051.JPG

pentru a admira faleza abruptă.

DSC06057.JPG

Ah, asta e Irlanda sălbatică de care am auzit din vorbe și din descrierile lui N.!

DSC06055.JPG

C. îmi spune despre florile galbene, Irish Gorse,

DSC06063.JPG

care împânzesc coasta irlandeză –

DSC06053.JPG

se spune că irlandezii care veneau pe mare acasă le simțeau mirosul ”patriei” încă din larg.

DSC06056.JPG

Malul e abrupt,

DSC06061.JPG

ne ținem la o distanță respectuoasă – sunt destule cazuri de oameni căzuți, mai ales dintre cei aflați sub influența alcoolului, se pare că nu puțini est-europeni.

DSC_5609.JPG

Încă o poză-

DSC_5610.JPG

două (zeci),

DSC06071.JPG

și plecăm înapoi spre Malahide,

DSC_5617.JPG

pe care-l prindem

DSC_5618.JPG

în plină

DSC_5619.JPG

Oră Albastră.

DSC_5620.JPG

Îl luăm pe G. de-acasă, al cărui părinți au fost deosebit de gentili si au avut grijă de copii pentru seara asta, în care noi ne-am făcut de-un Guinness într-un Irish Pub ”de la mama lui de-acasă”. Și cum se întâmplă de obicei, mai mult decât lucrurile pe care le vezi, memorabile rămân momentele petrecute cu oameni. Iar dacă oamenii locului sunt prieteni – n-ai ce-ți dori mai mult.

Am prins și ultimul tren la 23:30 înapoi spre Dublin, unde sub privirile adormite ale lui James Joyce

DSC06101.JPG

de la baza Marii Țepe de Oțel

DSC06089.JPG

am admirat globul de lumină naturală – ce se vede în stânga nu e un bec, ci luna.

DSC06083.JPG

Și gata. O zi lungă și plăcută, reprezentativă pentru acest oraș și această țară simpatică.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s