Nu știam la ce să mă aștept de la o lecție de tango – poate doar ca media de vârstă să fie ridicată – într-adevăr.

Orele sunt organizate în Confitería La Ideal, de modă veche, într-o clădire de modă veche.

Când ajung o tanti tocmai face ultimii pași cu ”studenții”, în timp ce sus la etaj e o milongă în plină desfășurare.

Instructorul nostru e tânăr și, după cum îmi dau seama rapid, foarte priceput. Spre deosebire de tanti de dinainte, care nu cred că mai dansează profesional, ăsta micu’ și slabu’ cred că e încă activ în branșă.

Majoritatea cursanților sunt la prima lecție, ceea ce e bine; în timp aflu că partenera mea, o doamnă olandeză stabilită în Brazilia e la a doua lecție, dar mare diferență nu e.
Pentru că e greu dansu’, pfuoai. Nu înțeleg cum pot să-și păstreze oamenii ăștia echilibrul – îl întreb pe prof. Ne spune cum e cu respirația, cu mișcarea din ”qi”, ca la arte marțiale. Căci tot un fel de artă marțială argentiniană se poate numi tangoul.

Nu știu de ce îmi vine în cap mereu melodia Angelei Similea, a cărei versuri mi se par tot mai aiurea pe măsură ce mi se rotesc prin minte – dar nu-mi iese din cap, așa că poftiți, luați, să pățiți la fel:

După vreo jumătate de oră de mișcări de pași fiecare pe cont propriu în sfârșit mi se pare că parcă nu mă mai dezechilibrez în așa hal, când – începem exercițiile cu parteneri, ceea ce mă readuce cu picioarele pe pământ. Încearcă el săracu’ să ne învețe măcar o ”schemă” pe lângă pașii de bază, da’ n-ai cu cine. Până să ies afară la sfârșit pe ușa asta mică

am și uitat ce ne-a-nvățat.

Cu toate acestea nu-mi pare deloc rău că m-am dus, ba din contră, a meritat din plin ca experiență, 40 de pesos investiți cu și în bucurie.

E deja noapte când ies, dar nu mi-e frică – am ieșit pregătit, doar cu camera minusculă și cu 60 de pesos la mine, așa că merg lejer până la Obelix pentru încă o poză, de data asta cu luna.

Într-un târziu ajung la hostel, verific emailul, primesc confirmarea cu zborul, de vorbisem mai devreme că îmi schimbă traseul – când colo, traseul neschimbat. Hmm. Sun la Cheaptickets din nou, îmi spun că trebuie să verifice cu compania aeriană, dar e închis fiind sâmbătă, să sun luni. Hrmpf. Bine, sun luni.

Dau să mă culc, dar întâi îi dau un SMS lui A. – trebuie să ne întâlnim mâine în aeroport, îl anunț de iminența grevei (încă nu sunt convins că se face, cum să organizezi o grevă generală într-o zi?). Rămâne să vedem mâine dimineață, luăm lucrurile pe rând cum vin.