Transfăgărăşanul alpin

Ideea venise mai demult de la un coleg: urci cu bicicleta pe pasul Gotthard şi te laşi în jos până la Bellinzona. Nici nu ştiu cum am ajuns să-i dau „refresh” cu alt coleg, care a completat amănunte importante: ca să ajungi sus pe Gotthard trebuie să mergi la Andermatt şi de acolo ori urci cu bicicleta ori cu autobuzul poştei, care trebuie rezervat înainte că are locuri limitate. Aha! Gata, ştiu ce fac în week-end-ul cu Street Parade. J. a auzit replica, a întrebat, n-avea planuri dar avea chef, aşa că sâmbătă am rezervat locuri pe autobuzul poştal, iar duminică dimineaţa în jur de opt (mda, program de week-end) dăm să ne suim în tren, din politeţe întreb controloarea de la capătul peronului unde pot încărca biciclete, zice – nu se poate. Cum nu se poate? Nu se poate. În trenul ăsta nu se poate, scrie si pe internet. Şi io de unde să ştiu unde să mă uit?! Sunt perplex, dacă nu prindem trenul mai avem unul şi dacă nici pe ăla nu e voie pierdem rata în munţi. Sunt două controloare, cealaltă şopteşte ceva şi dă din umeri, până la urmă ne spun să întrebăm şeful, poate mă lasă. Fuga la capătul trenului, întreb şeful, zice ok, aici e clasa I, dar agaţ-o în locul special amenajat (!) şi stai la clasa a doua. Zis şi făcut, cu blesteme la adresa cucoanei de dinainte. Aflăm ulterior că de fapt nu era voie, dar dat fiind că trenul nu era plin naşu’ mare a închis un ochi.

Astfel ne-am afundat la timp în peisaje lacustre

DSC07171.JPG

şi

DSC07177.JPG

montane

DSC07181.JPG

de un verde crüd.

DSC07187.JPG

Ajungem la Andermatt, J. închiriază bicicletă (25 de euro pe zi, rezonabil), le încărcăm pe autobuz

DSC07199.JPG

şi după un mic-dejun copios şi deosebit de scump la restaurantul gării urcăm cu rata prin staţiunea pe care iarna nu apucasem s-o descopăr (în cele două dăţi când am fost ne-am urcat direct pe munte la schi), şi nici acum n-am făcut poze conform principiului „fără poze din autobuze”. Abia când am ieşit la natură nu m-am mai putut abţine

DSC07205.JPG

şi-am tras

DSC07209.JPG

nişte cadre

DSC07210.JPG

naturale.

DSC07214.JPG

Cine vrea, poate urca şi cu trăsura – costă sute de euro, am zis că lăsăm pe niciodată.

DSC07211.JPG

Sus e un lac,

DSC07220.JPG

frate cu Bâlea

DSC07222.JPG

(se pare că fiecare Transfăgărăşan trebuie să aibă un lac sus)

DSC_7106.JPG

pe care l-am pozat

DSC_7108.JPG

pe săturate.

DSC07223.JPG

E şi-un popas unde se adună mai ales numeroşii motorişti, dar şi maşinişti,

DSC07230.JPG

şi nişte statui

DSC07226.JPG

Să aibă turiştii cu ce se poza.

DSC07233.JPG

Planul e să ajungem la Biasca, de unde luăm trenul înapoi.

DSC07234.JPG

Şoseaua pietruită şi oarecum sgâlţâitoare de biciclete ne aşteaptă.

DSC07259.JPG

Pornim!

DSC07239.JPG

Deja după prima curbă oprim pentru poză – uoah, sper să ţină frânele!

DSC07243.JPG

Acesta

DSC07246.JPG

e „drumul vechi”,

DSC07251.JPG

pe care se făcea toată circulaţia înainte de a deschide tunelul Gotthard, care trece pe undeva pe sub noi.

DSC07258.JPG

Ne oprim din când în când

DSC07263.JPG

pentru a inhala peisajul

DSC07267.JPG

şi apoi – iuhuuuu, la vale!

DSC07268.JPG

E frig, iar după câteva şerpuituri

DSC07270.JPG

îmi iau puloverul pe mine. Aşa merge perfect.

DSC07276.JPG

Ţin şi frânele, şi nu după multă vreme scăpăm de serpentine şi se deschide calea, cu priveliştea oraşului Airolo,

DSC07285.JPG

arhifotografiat cu cele două camere (am luat-o şi pe cea mare… n-am prea folosit-o decât sus, şi aici.

DSC_7124.JPG

Jos ne aşteaptă o climă şi o atmosferă

DSC07290.JPG

mediteraneană,

DSC07294.JPG

se fac vreo 30 de grade, puloverul dispare la loc. Mergem o vreme pe şoseaua principală, care nu mă prea încântă, într-un final însă ne abatem pe supt autostradă, pe drum de biciclete.

DSC07300.JPG

Pe când aşa o autostradă şi în Carpaţi?

DSC07308.JPG

Drumul, din nou frumos, ne aduce la locul cel mai pitoresc – un sat din Ticino, aşa cum mi-l închipuiam.

DSC07315.JPG

Sute de poze i-aş fi făcut (am făcut doar zeci), aşa frumos adormit cu podul roman

DSC07321.JPG

pe care l-am trecut.

DSC07332.JPG

Şi ne-am suit mânaţi de sindromul King Kong şi la bisericile de pe deal, de unde se vede verde

DSC07337.JPG

în vale.

DSC07342.JPG

Până la Biasca mai e o aruncătură de băţ, ajungem repede şi ne aburcăm şi aici la locul cel mai înalt, pentru priveliştea asupra oraşului

Panorama2.jpg

şi un moment de meditaţie transcedentală.

DSC07352.JPG

Cum au trecut cele trei secunde de meditaţie, cu o ultimă privire spre oraşul din căldare

DSC07353.JPG

am trecut şi noi

DSC_7137.JPG

la consumarea unei îngheţate la singurul local deschis în oraş, după care ura şi la gară, J. a lăsat bicicleta într-un loc special amenajat, pentru al cărui lacăt cu cifru primise codul pe email (!), şi duşi am fost

DSC07374.JPG

pe lungul drum (dormit) înapoi.

DSC07383.JPG

3 gânduri despre “Transfăgărăşanul alpin

  1. Pingback: De pe blogurile de turism adunate (4)

Comentezi?

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

WordPress.com Logo

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

Comentezi folosind contul tău Twitter. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

Comentezi folosind contul tău Facebook. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

Comentezi folosind contul tău Google+. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s