Cei ”1000” de spectatori români, după cum scriau ziarele (au fost vreo sută)

au urmărit împreună cu 11000 de elvețieni

o partidă deosebit de anostă,

lipsită pe perioade lungi de faze de poartă notabile.

Asta deși a început spectaculos,

cu două ocazii mari ale noastre în primele 2 minute. Apoi, nimic. Elvețienii mai combinativi, dar foarte lenți, încă beți de succesul cu 5-3 împotriva Germaniei de acum câteva zile. Ai noștri, jale, am numărat pe degete când au legat mai mult de 3 pase – și din păcate nu e o metaforă.

Cu jocul ăsta garantat nu ne calificăm la mondiale. N-avem cu cine. Și am ajuns la concluzia că trebuie să vezi un meci pe viu ca să-ți dai seama de anumite lucruri, televizorul mai înșală, face să pară mai rapide fazele, mai dinamic jocul. Pe viu s-a văzut cât suntem de slabi și că ”nu jucăm nimic”. Dar – partea bună e că orice succes, cât de mic, în preliminariile viitoare, va veni ca o mare și plăcută surpriză.

Hai România!