Poza favorită din punct de vedere estetic e cea cu râul care coboară din ghețar, după ce am trecut de pasul Flüela. Din punct de vedere emoțional, cea mai tare e desigur cea din bazinul de la Scuol, unde am fost „la băi” termale cu vedere la munte. Am revenit la Scuol după multă vreme,…
Și-am pornit cu M&C spre Engadin. Ne-am oprit la Klosters și Davos, pentru renume (la Klosters are familia regală britanică proprietăți, un fel de Viscri, iar la Davos e celebrul forum economic), dar oferta celor două stațiuni nu se leagă de arhitectură, ci natură. Localitățile nu ne-au spus nimic, iar cum de natură nu am…
Au sosit M&C! Bucurie. În prima zi, de acomodare, plimbare prin Zürich. După ce a plouat de câteva zile, se pare că vremea ține cu noi. N-am crezut că se încălzește atât de mult într-o singură zi – astfel se face că n-avem costumele de baie la noi, ce-ar mai fi mers o baie în…
Acțiunea ”te prinde” imediat, fără prea multă pregătire. Ovidiu are darul de a te atrage în povestire, îți dă fire narative de la început și te lasă să te întrebi unde vor duce – așa că îl urmezi curios. Cartea se citește repede, acțiunea curge și după ce se îmbogățește cu tot mai multe detalii…
Ieri a sosit pachețelul cu MANA, cartea lui Takeda. E prima carte scrisă de un prieten pe care o țin în mână, și e într-adevăr o senzație deosebită – pot doar să-mi închipui ce a simțit autorul. Tipărită în condiții ireproșabile de Amazon (a ales să publice varianta în engleză întâi), se poate achiziționa de…
Simt o bătaie pe umăr. ”Tricoul e al echipei României?” mă întreabă tânărul de pe rândul din spate. ”Da”. ”Marsel Raducianu”, zice zâmbind. ”Poftim?” ”Marsel Radukanu”. ”Aaa, Marcel Răducanu! Ja, ja :)” În gând mă mir cu un amestec de bucurie și tristețe că tânărul care nu cred că era născut când juca Marcel Răducanu…
În copilărie pronunțam ”Grașopărs”, și mi se părea un nume simpatic. Unic, în orice caz, n-am mai auzit de altă echipă numită ”caii de iarbă”. Fondată în 1886, deține recordul de titluri și cupe în Elveția, dar în ultimii 10 ani au fost fără trofeu, cu probleme mari, aproape de retrogradare acum doi ani. Au…
Din seria „travelsongs„, categoria „în mișcare” – Zürich. Zi de vară, caniculară, cu amenințare de furtună.
Uitându-mă la poze, am ales șase mari și late din vreo 90, dintre care una ”documentară” cu un cotlet de vițel foarte foarte delicat de la măcelarul de la un capăt al străzii principale. Dar mișcate, parcă altfel se exprimă artistic orașul.
Creveţi suedezi, Joaca cu Nikon V1 + 55-300mm la apus şi cu nişte mierle (foarte bună actualizarea de firmware, dă voi la autofocus continuu AF-C şi cu adaptorul FT1), Plimbare prin oraş în lumină bună, Turnirul de boule/petanque, petrecerea tradiţional-costumată a verii, cu costumul câştigător, Baia în lac, în ziua cu Iron Manul. Am găsit…
Sunt spre 40 de grade, ies la o baie în lac. Când mă apropii, văd că strada e închisă, fug nişte oameni transpiraţi în ambele direcţii – azi e Iron Man! Deja a trecut un an de anul trecut?! Boah, şi sunt 40 de grade… hai să zici că lacul, la 25 de grade, e…
Biletul de tren – 50 de euro. Trezitul de dimineață – greeeeu. Să auzi vorbindu-se reto-romană în jurul tău – neprețuit. Asta, şi acest afiș văzut în timp ce urcam de zor spre mânăstire m-a îndemnat să deschid wikipedia pe drumul de întoarcere la capitolul ”limba retoromană”. Și-am aflat lucuri: Regiunea unde s-a vorbit retoromana…
Hotărârea sub stropii grei de pe Lukmanier e rapidă: un autobuz spre Disentis stă la încărcat oameni – reped bicicleta în spate și mă urc cât pot de repede, să nu mă ud de tot. Plouă zdravăn la coborâre, dar gândul încolțește: dacă cumva se oprește ploaia mai încolo, mă dau jos înainte de destinație…
Trezirea la 6 – doar’ e duminică. Asta după 4 ore de somn, căci după trezirea sâmbătă la 1 după-amiază somnul n-a venit seara prea rapid. Am stat în cumpănă – să mă duc, să nu mă duc? Ce-aș mai dormi câteva ore… Noroc că luasem biletul de tren decuseară, se chema că pierd 60…
Aici imaginile care nu au încăput în filmuleț, adică cele făcute cu aparatul mic, care nu prinde mișcarea. Am remarcat, între altele, modul modern în care este ajutat turistul cu coduri QR lângă obiectivele turistice – ai un app de citit coduri pe telefon (mă rog, cine are iphone sau android, nu e cazul aici),…
Defecțiunea aparatului V1, care n-a mai vrut să focalizeze automat cu obiectivul de 55-300mm, m-a făcut să descopăr modul ”filmuleț” de pe aparat, unde mergea focalizarea. Ignorat de fotografi, e un brizbriz pentru amatori – apeși pe trăgaci și aparatul face un film de o secundă la viteză mare, care apoi se vede ”normal” în…
Festivalul ”Kölner Lichter” prilejuiește o zi întreagă de spectacole și voie-bună, dar atracția principală, care-i dă și numele, sunt artificiile. Au început la 23:30, imediat după ce s-a întunecat (se vede că suntem mai în Nord, se întunecă târziu, ce frumos). Involuntar se face comparația cu spectacolul de la Zürifäscht. Aș zice că au fost…
Ora albastră a venit, dar fără trepied sau alte puncte de sprijin n-am reușit aproape nici o poză clară. Păcat, se vedea frumos Domul. Când s-a mai întunecat, pe la 10:30, au venit vapoarele în defilare, 50 la număr, întâmpinate cu artificii atât pe apă, cât și pe mal. Noroc că-mi dăduse cu clătitele și…
Dincoace de pod lumea s-a așezat temeinic la serbare câmpenească urbană. Citisem într-o broșură de la biroul turistic cum că e bine să ajungi pe la 8 pe mal – acum înțeleg de ce. Lumea a venit ”pentru toată ziua”, cu scaune pliante, pături, cutii frigorifice, fețe de masă, desigur mâncare și tot tacâmul. Mă…
Se zice că nu e mare lucru turistic de văzut la Köln în afară de Dom; pe el văzându-l cu altă ocazie am luat-o uşor, dormit suficient, la pas până la restaurantul Engelbät, recomandat de D. (recomand mai departe), mic-dejun cu ochiuri şi clătite (e deja ora prânzului, dar nu contează), apoi tot pe jos…
explorish.ro 