În copilărie pronunțam ”Grașopărs”, și mi se părea un nume simpatic. Unic, în orice caz, n-am mai auzit de altă echipă numită ”caii de iarbă”. Fondată în 1886, deține recordul de titluri și cupe în Elveția, dar în ultimii 10 ani au fost fără trofeu, cu probleme mari, aproape de retrogradare acum doi ani. Au fost revitalizați miraculos de antrenorul Uli Forte anul trecut, câștigând cupa și terminând campionatul pe locul 2 – ceea ce le-a adus participarea în turul 3 preliminar al Ligii Campionilor 2013/14 împotriva lui Olympique Lyonnais.

Turul de la Lyon s-a încheiat 1-0, după un meci foarte bun al elvețienilor, care au ratat spectaculos 3 ocazii cât roata carului. Premise pentru un meci interesant deci. Nu-mi închipui că Lyon nu va da gol la Zürich, dar nu se știe.

Vremea e bună, cald dar nu exagerat, luminile s-au aprins, așteptăm cu interes desfășurarea.

Luăm loc la peluză, mirându-ne că stadionul e pe jumătate gol la cel mai important meci al sezonului. Oare din cauza prețului mare al biletelor? Dar – ar veni lumea oare dacă ar scădea prețul?

Meciul începe cu posesie prelungită a elvețienilor – din păcate la cealaltă poartă, așa că nu vedem prea bine dacă a fost pinalty, cât de mari au fost ocaziile într-adevăr. Francezii se apără, ajung foarte rar la poarta ”noastră”. Stăm chiar lângă galeria elvețiană, pe care o filmez în lipsa fazelor de poartă. ”Gheeețe Züri!” strigă aceștia neîncetat. Întreb cu voce tare cum o suna la un meci cu FC Zürich, al căror „Eeeeefțe Züri!” sună aproape exact la fel.

Până una alta GC Züri nu reușește să-și creeze faze de poartă, iar francezii parcă n-au chef. Lisandro nu primește mingi, Gourcuff e rezervă (!), iar Grenier, Umtiti și Lacazette par mai cuminți decât îi văzusem la televizor săptămâna trecută.

La pauză ne facem curaj – francejii n-au început campionatul, deci ar trebui să cedeze fizic în partea a doua. Poate de-aia au adoptat acest stil economicos, defensiv, să nu fugă prea mult.

Fug doar o dată, pe contraatac, în minutul 80-și-ceva, și Grenier înscrie. Ce clasic. Echipa ”titrată”, cu fotbal cinic, răpune outsiderul entuziast, care a dat tot ce-a putut și a făcut un meci bun, ”pozitiv”. Ne pare rău pentru Salatic & co., dar așa e-n Liga Campionilor. Greu.