Mă uit la pânza pătrată, albă, întinsă pe lați, și habar n-am de unde să încep, nu-mi vine nici o idee. ”Sindromul pânzei albe”, probabil. ”Desenați a doua literă a numelui vostru, pe rând, acoperind cât mai mult din pânză”. A fost ca un fel de punct de sprijin, suficient pentru a muta Pământul din…
Din păcate am fost plecat și-am ratat tot festivalul Tattoo. I-am prins doar pe aceștia în fugă, probabil la parada de deschidere. Takeda a povestit mai multe despre Tattoo-ul original de la mama lui.
Ultima zi s-a lăsat cu o vizită scurtă de după-masă, oamenii încep să închidă tarabele pe la 6, iar eu voiam să văd sfârșitul finalei de la Wimbledon. Am luat Nikon V1 cu obiectivul de 55-300mm, dar am avut surpriza neplăcută să constat că nu funcționează autofocusul în modul ”poze”. Am dat din întâmplare pe…
A doua zi am ieșit după-masă, soare, cald, 27 de grade se anunță la stație, beți multă apă. Tot la stație se anunță diverse evenimente, între care două numere spectaculoase de zbor acrobatic, un elicopter și-o formațiune de avioane. Hotărăsc să încalec motoscuterul și să dau un ocol, să trec lacul pe bac și să…
Zilele orașului se organizează la fiecare 3 ani – mai răruț că-i mai drăguț. Durează trei zile, să rimeze. În prima, vineri, am ieșit seara să văd despre ce-i vorba. Am surprins un număr de zbor acrobatic peste lac, o fântână arteziană peste apus și ora albastră, cu multă lume.
A început cu o trecere în viteză pe lângă castelul Hohenzollern din Hechingen, în drum spre Stuttgart (mulțumiri domnului N. pentru idee), cu observația că Neckarul își ieșise deja din matcă – abia ulterior aveam să auzim de marile inundații germane, bine că nu ne-au prins pe-acolo). În afara celor deja relatate se mai pun:…
Picătura care a umplut paharul rezistenței anti-GAS (gear acquisition syndrome) a fost Superluna. Cochetasem înainte de Antarctica cu ideea Nikon V1 + obiectiv de 300mm, dar m-am abținut, mai ales după ce am renunțat (temporar, după cum s-a văzut) la V1 și am mers pe varianta 55-200mm pentru D50, la acea vreme mult mai ieftină.…
râd în soare aurii, macarale. Pentru copii. Și pentru Takeda, care mai are un pic și-și publică romanul, iuhuuu! (poza e fotoșopat-panoramată din mai multe, nu erau chiar așa strâmbe).
Hai prin oraș spre casă, e frumos, mai clătesc un ochi doi la priveliște. Când colo, dincolo de clasicul peisaj de relaș de pe malul lacului, la care s-au adăugat și niște ”mari spirite”, opere de artă expuse de fundația Beyeler, ajung să clătesc și urechi – cu coada ochiului observ niște uniforme într-o piațetă,…
După excursia călare de sâmbătă am ales o variantă mai comodă pentru duminică – tot călare, dar motorizat. Raza de acțiune mai mare, dar am și plecat mai târziu. Astfel că până să ajung la Unteraegeri trece de 5 după-masa, ceea ce se dovedește periculos. Parchez scuterul între un Harley și-o Yamahă, merg scurt la…
Dacă tot am ajuns la Schaffhausen, s-o iau prin centru în drum spre gară, să-mi clătesc ochii. Matca Rinului pe lângă care pedalez e plină până la buză, mă gândesc din nou la inundațiile nemțești, și că nu le-o fi totuna oamenilor de pe-aici. Mă opresc doar pentru o panoramă și-o poză pentru A. (dacă…
…will you crumble? Așa mi-a circulat melodia prin minte în timp ce mă apropiam dar și după ce am ajuns la cascada Rinului. Nu era chiar în drum, dar nici departe de drum, și când am ajuns aproape de cărarea care ducea în jos am cârmit fără ezitare. Abia acasă am văzut cum sună versurile…
De la podul de lemn peste graniță traversezi satul și ajungi la mânăstirea de pe insula de pe Rin. Mare si ornamentată rococo. Înăuntru în renovare, pozele interzise (or fi ascunzând schelele vreun secret). Frumos altarul, cu mult aur și marmură verde. După vizitare, mâncare. Mi-e foame și sete zdravănă, ostoită cu juma’ de litru…
Încă de când eram mic mi se părea atrăgătoare ideea de a trece granița pe jos, sau pe bicicletă. Nu clandestin, oficial, fără stres. Bucuria acestei perspective mi-a fost umbrită doar de micul amănunt esențial că am uitat pașaportul acasă. Am decis totuși să risc, sperând să fie de-ajuns carnetul de conducere. N-a fost nevoie…
E o zi frumoasă, de la lumină se pare că mă trezesc destul de devreme mai nou, cat să văd unde să ies azi. N-am făcut nici un plan, dar parcă ar merge combinată un pic de mișcare cu ceva vizitare. Mă uit de rute cicliste pe internet, găsesc una interesantă, cu un pod medieval…
Mergând cătinel pe malul lacului, ceva îmi atrage atenția deasupra apei. O pasăre dă ture, probabil la vânătoare de insecte. Am o tresărire înainte de a conștientiza de ce – la o privire mai atentă, de unde stau seamănă foarte bine cu… un ”antarctic tern”! Dar ce caută aici?! Păi, a trecut o jumătate de…
…de fapt, seară. În sfârșit a venit vara, după 7 luni lungi. Oamenii au ieșit ca șopârlele la soare, și… deja aud primele plângeri de căldură.
Pe lângă cele relatate anterior, Mai s-a distins cu vreme rece și ploioasă, punctată de niște portocale pentru vitaminizare, niște flori, apuși, plus o excursie până la lacul Lauerz, de încărcare a bateriei la mașină, scoasă la o tură după mai mult de 5 luni de pauză (ceea ce i-a pus bateria în repaus, desigur).…
A fost să fie într-o zi cu ploaie, urcarea în Ochiul Londrei. Chiar și așa, se vede foarte frumos, iar ingineria din spatele instalației e impresionantă.
Partea bună când te trezești cu noaptea în cap e că orașul pare doar al tău, nimeni pe stradă în Cardiff, doar dragonii. Sub ochi roșii scrutători de pescăruș prind trenul spre vest – cu 2 schimbări voi ajunge în cele din urmă la Oxford, după 3 ore. Pe lângă prestigiul academic care oricum m-ar…
explorish.ro 