De la podul de lemn peste graniță traversezi satul și ajungi la mânăstirea de pe insula de pe Rin. Mare si ornamentată rococo. Înăuntru în renovare, pozele interzise (or fi ascunzând schelele vreun secret). Frumos altarul, cu mult aur și marmură verde.

După vizitare, mâncare. Mi-e foame și sete zdravănă, ostoită cu juma’ de litru de cidru (fără alcool, asta mi-ar mai lipsi pe bicicletă) și o porție babană de roesti cu ochi, la ceea ce pare singura cârciumă din sat. În timp ce aștept cu nerăbdare mâncarea cujet cum să mă întorc înapoi. De aici e anevoie cu mijloacele de transport în comun, trebuie schimbat des. Parcă nici pe bicicletă nu-mi mai arde, cam doare locul de contact cu șaua. Dar până mănânc îmi mai revin, așa că încalec din nou – sunt doar 8km până la Schaffhausen.