E o zi frumoasă, de la lumină se pare că mă trezesc destul de devreme mai nou, cat să văd unde să ies azi. N-am făcut nici un plan, dar parcă ar merge combinată un pic de mișcare cu ceva vizitare. Mă uit de rute cicliste pe internet, găsesc una interesantă, cu un pod medieval și o mânăstire pe o insulă pe parcurs. Când mă uit pe hartă, pare însă cam departe, aproape 30km. Poate cam mult pentru prima ieșire. Ce-ar fi să iau trenul până pe la vreo treime din distanță și apoi dau la pedale, și-așa prima parte a traseului nu cred că e cine știe ce, prin suburbii.

Până mă pregătesc trece trenul, mai trebuie să aștept o jumătate de oră până la următorul. Hmm. Hotărârea se ia în timp ce ies din casă: încalec pe șa și pornesc întins. E un sentiment foarte plăcut, să ieși din casă, să te sui pe bicicletă și să pornești înainte spre necunoscut, nu doar până la colț sau până „în oraș”.

Drumul pentru biciclete ocolește destul de bine străzile aglomerate, merg destul de mult pe lângă un pârâu, prin „natură”. La un moment dat văd un șoim, repederepede scot aparatul cu zoom din rucsac, dar până să-l gătesc a plecat pasărea spre alte câmpuri. Mhm. Test picat.

Mai departe la pedale, ajung la Bulach. Nu cred c-aș fi ajuns aici vreodată, poate din greșeală sau vreo curiozitate, dacă n-aș fi ieșit cu bicicleta. E un orășel destul de cochet, cu biserică și un mic centru istoric, în care azi se pune de-un festival de jazz. E încă gol, nu stau, dar rețin.

Următorii vreo 10km trec mai repede decât mă așteptam, drumul e destul de drept până la Eglisau. Nici aici nu cred că aș fi ajuns altfel, și aici e frumos: trece Rinul cristalinul. Și aici un mic centru istoric, cu vedere frumoasă de pe pod. Panta din oraș îmi scoate sufletul, noroc că avea să fie ultima de această înclinație (pe care am urcat-o călare).