Picătura care a umplut paharul rezistenței anti-GAS (gear acquisition syndrome) a fost Superluna. Cochetasem înainte de Antarctica cu ideea Nikon V1 + obiectiv de 300mm, dar m-am abținut, mai ales după ce am renunțat (temporar, după cum s-a văzut) la V1 și am mers pe varianta 55-200mm pentru D50, la acea vreme mult mai ieftină.

După achiziționarea lui V1 și joaca cu 55-200mm (devenit 540mm cu factorul de crop 2.7), parcă am simțit lipsa, la fotografiile animaliere, unei apropieri mai mari. Aiurea, n-am simțit nici o lipsă, dar știind că există o variantă, nu foarte scumpă, de a ajunge la o distanță focală de 810mm (300mm x 2.7) nu-mi dădea pace. Am testat varianta 70-300mm f 4și a focalizat foaarte încet pe înserat – am hotărât că nu merită banii, și mare și greu fiind. Dar mai e un obiectiv, de 55-300mm, mai ieftin, nu la fel de bun optic, mai ales pe la colțuri, spun reviewerii, dar… colțurile la V1 nici n-ar conta, fiind „tăiate” de senzorul mai mic (cel puțin asta e înțelegerea mea asupra fenomenului), astfel încât combinația ar trebui să fie bună. Prețul a scăzut și el față de anul trecut, ajungând pe la 250 EUR – dacă vând 55-200le cu vreo 100 EUR, face. Mai vând și obiectivul de 10mm de la V1, pe care nu-l folosesc (sper să găsesc cumpărător) cu tot cam pe-atât, și-atunci chiar iese socoteala de-acasă.

Ar fi varianta ebay, dar am găsit puține și scumpe – decât să dau 210 EUR pe unul folosit mai bine 250 pe unul nou, așa am hotărât. Doar că n-am și acționat, „lasă, mai stăm un pic”, și când am aflat de Superlună era deja vineri. Abia sâmbătă s-a cuplat sinapsa cum că ar fi o ocazie bună de a-l folosi la capacitate – prea târziu pentru a-l avea duminică. L-am comandat pe internet pentru preluare luni (cât se poate îndepărta cea Lună într-o singură zi?), iar sâmbătă și duminică am ieșit cu 55-200le. Sâmbătă după vizita la L&C m-am abătut pe la lac, și bine mi-a părut – Aproapesuperluna dădea bine în peisaj, iar pus pe un suport stabil micul panasonic compact nici nu s-a comportat rău.

Am făcut desigur și niște poze cu V1 și 55-200m.

Duminică am făcut după-amiază cinematografică, cu Superman și apoi Star Trek – ambele în 3D, amețitor. Dar Superluna s-a potrivit la fix pentru încheierea zilei. Aici s-au văzut bine limitele micului Panasonic (clar, ar fi bun un aparat compact cu deschidere largă și senzor semnificativ mai mare)

și ale obiectivului de 55-200mm. N-am avut stativ, e drept, iar balustrada podului cam vibrează… poza de mai jos e la ISO 100, expunere 1/320 sec, deschidere f10. Inspirația de aici.

Luni am fost să preiau 55-300le, în speranța că luna se va arăta din spatele norilor învolburați. Greșit, doar soarele și-a arătat puțin dințiila orizont (12 grade, incredibil la sfârșitul lui iunie), luna a rămas ascunsă.

Am tras un pic de timp, sperând să apară ceva spațiu printre nori. În zadar. Sau mă rog, din punct de vedere nori.

M-am jucat așadar cât am mai avut lumină cu obiectivul nou, na, nu e cel mai rapid, nici nu mă știu da cu el, mai e până găsesc combinația optimă de deschidere-iso-durată. Răbdare să fie…