Trafic de frontieră

Încă de când eram mic mi se părea atrăgătoare ideea de a trece granița pe jos, sau pe bicicletă. Nu clandestin, oficial, fără stres. Bucuria acestei perspective mi-a fost umbrită doar de micul amănunt esențial că am uitat pașaportul acasă. Am decis totuși să risc, sperând să fie de-ajuns carnetul de conducere.
N-a fost nevoie – am trecut pe la punctul de frontieră cu Germania fără a fi oprit, astfel petrecându-se prima trecere de frontieră pe bicicletă. Yuhu!

Drumul prin Germania e scurt, fac pozele doar ca să am „dovada”. Chiar după poza cu casa albă cu bârne observ pe Lil’ Jane că era cât pe-aci s-o iau greșit pe un drum, pentru a constata cu surprindere că pe unde zice Lil’ Jane să merg e o cărăruie foarte îngustă care se afundă în pădure. Și-astfel ajung să parcurg și primul traseu de mountain bike „adevărat” din carieră – înceeet, cu frâna trasă, cu grijă să nu cad în cele câteva bucăți de noroi pe care antemergătorii par a le fi fost traversat în viteză. Deci mountain bikingul nu e deloc o bagatelă.

Până la urmă ajung la un luminiș, dau să trec, dar mă opresc brusc: râul e foarte aproape. Mă dau jos și fac câțiva pași până la mal – e foarte larg, pare a fi la limită. Mă gândesc la inundațiile din Germania. Aici totul pare sub control, copiii, câinii și lebedele se bucură de atâta apă, fiecare cu ce are.

Podul se vede în depărtare, ajung repede și-i fac o poză de pe mal din stufăriș. Construit pe la 1247, ars și luat de ape cu diverse ocazii vicisitudinice, e unul din cele doar 3 poduri medievale de lemn rămase peste Rin (ultima dată de fabricație 1806). Astăzi e și punct de trecere a frontierei, chiar e o mașină a vămii afară la intrare, dar când să trec observ un indicator cu harta zonei – zice acolo de o cetate celtică aflată la doar 2km, pe partea germană, la Altenburg. Dacă tot am ajuns până aici, ce mi-s 2 kilometri. O iau pe cărarea de pe malul râului, merg ce merg, până ajung la un loc de făcut baie cu familii la grătare, unde se… înfundă. Ori cale-ntoarsă, ori urcarea dealului prin pădure. Urcarea dealului prin pădure, cu bicicleta pe lângă mine – altă premieră, altă oboseală (plămânilor nu le plac pantele, ceea ce-l supără desigur pe sindromul King Kong). Sus întreb Lil’ Jane, care-mi spune că am venit prea departe. Grrrr. O iau înapoi pe șosea, ajung în centrul satului Altenburg, nici urmă de cetate celtică. Panoul turistic de lângă fântână îmi spune că cetatea e de fapt un șanț, care a fost odată zid de apărare, dar din pământ. Nnaa, biine, Mo… Nu mă mai întorc să-l pozez, și-așa nu se mai distinge mare lucru, mă bucur de coborârea în viteză pe deal, înapoi la pod. Mașina vămii a plecat, îl trec pe jos – premieră pe ecrane, trecerea unei granițe pe jos. Am timp și să fac niște pozi, între trecerile mașinilor prin îngustul tunel.

Ajung dincolo fără incidente de frontieră – se cheamă c-am făcut-o și pe asta.

P1020578.JPG

P1020579.JPG

P1020585.JPG

DSC_3064.JPG

DSC_3063.JPG

DSC_3070.JPG

DSC_3079.JPG

DSC_3080.JPG

P1020587.JPG

DSC_3087.JPG

P1020593.JPG

P1020596.JPG

P1020599.JPG

P1020600.JPG

P1020602.JPG

P1020606.JPG

P1020609.JPG

P1020612.JPG

P1020613.JPG

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s