Aegerisee

După excursia călare de sâmbătă am ales o variantă mai comodă pentru duminică – tot călare, dar motorizat. Raza de acțiune mai mare, dar am și plecat mai târziu. Astfel că până să ajung la Unteraegeri trece de 5 după-masa, ceea ce se dovedește periculos. Parchez scuterul între un Harley și-o Yamahă, merg scurt la malul lacului pentru niște poze cu ștrandiști, întotători, barcagii, munți și ape; nu stau mult, mă întorc, scot Black Mamba din parcare, dau să pornesc – nimic. Auăleu, n-am mai ieșit de-o juma’ de an cu motoricu’, am uitat că atunci când dau înapoi cu cheia în contact pornit îi ia piuitul! Face un scurt undeva, mi-au zis la service că nu face s-o desfacă s-o repare, costă prețul ei. Așa că am umblat cu siguranțe de rezervă la mine anul trecut, dar oare mai am? Altfel am încurcat-o, duminică seara, în mijlocul pustiei la marginea lacului.

Caut în compartimentul din bord, găsesc o siguranță, nu știu dacă-i bună, și cum să aflu dacă nu găsesc șurubelnița? Îmi aduc aminte vag c-am scos Leathermanu’ și l-am pus în mașină. Mhm. Pentru orice eventualitate. Înțeleaaaptă decizie.

Mă învârt, încerc cu cheile de la casă, nimic. Caut o piatră, sârmă, nuia, ceva – nimic, frate, țară curată ca-n palmă, nu găsești fir de deșeu când ai nevoie. Întreb doi motocicliști care se pregătesc să plece de lângă mine dacă au o șurubelniță în stea – ”n-am nici o sculă la mine”. ”Ce motorist de duminică”, gândesc cu dispreț, eu-fără-scule-la-mine.

Nu știu cum de m-am uitat sub șa, chiar nu știu. Din întâmplare, văd o pungă neagră ghemotoc, prinsă cu ceva plastic. Eeeeei… trebuie că sunt ceva scule acolo, probabil au și motoriștii de duminică așa ceva, dar nu mai contează, pun pariu că e o șurubelniță acolo. E, într-adevăr. Uraaa! Bine au gândit cei care-au proiectat jucăria.

Desfac, pun siguranța, dau înapoi fără cheie în contact, pornește, la druuuum! Am grijă să nu mai dau înapoi, chiar când urc o pantă să fac o poză și să-l sun pe T. de ziua lui, întorc tot cu fața.

Până ajung la capătul lacului hotărârea e luată, nu mă întorc pe același drum ci merg înainte și mă întorc prin Wollerau, pe malul celuilalt lac. Pe care îl traversez cu bacul, tradițional în astfel de cazuri – drumul pe dincolo e mai liber, mai plăcut, iar traversarea într-o zi cu soare face toți cei 5 guldeni.

P1020672.JPG

P1020674.JPG

DSC_3146.JPG

DSC_3136.JPG

DSC_3132.JPG

P1020675.JPG

P1020677.JPG

P1020678.JPG

P1020684.JPG

P1020690.JPG

P1020691.JPG

P1020693.JPG

P1020695.JPG

P1020704.JPG

P1020711.JPG

DSC_3147.JPG

DSC_3154.JPG

DSC_3166.JPG

DSC_3171.JPG

DSC_3172.JPG

DSC_3180.JPG

DSC_3185.JPG

DSC_3187.JPG

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s