Castelul Urquhart

La locul celui mai lung popas al zilei, ghidul-chauffeur ne explică programul: 2 ore libere, apoi nu ratați îmbarcarea la ponton, că nu mă întorc după voi și rămâneți pe-aici. După acest discurs, ne împrăștiem spre explorarea castelului Urquhart (pronunțat ceva de genul ”ărcart”). Avem și noroc, sau depinde, profeția ghidului se îndeplinește – ne-a…

În ținutul Highlanderilor

Trecerea din ”lowlands” spre ”highlands” se face brusc, după o curbă se schimbă peisajul total. Deci de-aici se trage Duncan McLeod, din clanul McLeod, zis și Highlanderul. Munții nu sunt foarte înalți – dar par. Sunt foarte vechi, dintre cei mai vechi din Europa, împreună cu masivul Harz din Germania (parcă) și, dacă nu mă…

Eurovizionarea 2012

Întrerupem transmisia retrospectivă din Insulă pentru o transmisie aproape live. Nu știu de ce mă uit la euroviziune. Poate rămășiță a fascinației din anii 90, când mi se părea ăl mai tare șou. Azi și-a mai pierdut din aură, multe melodii mi se par slabe, dar în general găsesc unele care să-mi placă la fiecare…

În excursie

”De unde ești?” ”Australia” ”Good-good. You?” ”USA” ”Good-good. You?” ”Romania.” ”Good-good. You?” Și tot așa, pe toți din autobuz. La sfârșit – ”Perfect, nu e nimeni din Anglia.” Râsete. Șoferul cu plete cârlionțate îmbrăcat în kilt de tartan verde întreabă – ”vorbiți englezește?” ”Yeees.” ”Nu v-ajută la nimic, că eu vorbesc scottish”. E o figură.…

Calton Hill

După ce ne mai plimbăm prin oraș și mâncăm un haggis tradițional scoțian la un pub de peste drum, recomandat de la hostel, sindromul King Kong își cere drepturile, așa că urc cu M. pe dealul Calton, pentru priveliște. Aici se află și Monumentul Național, supranumit și Rușinea Edinburghului (zice V.) – niște coloane grecești…

Castelul

Am auzit prima dată de Castelul din Edinburgh de la Takeda, habar n-aveam că există așa ceva. Situat pe vârful unei coline la care se ajunge ușor din oraș, e impunător, mai precis nimeni nu-i impune la ce sit. Orașul de jos se vede frumos. De la nivelul supertunului Mons Meg capeți o privire de…

Edinburgh

În fiecare excursiune îmi place să merg măcar într-un loc în care n-am mai fost niciodată. Şi dacă tot eram pe Insulă, şi cum spre Scoţia tânjeam de mult, de când cu povestirile lui V. şi T., după ce am citit, mai recent lucruri frumoase despre Edinburgh la Takeda, am întrebat kayak-ul, şi kayakul a…

După-amiază cultural-istorică

În catedrala Westminster nu e voie să faci poze, n-ai voie nici să mesteci gumă, așa că n-am făcut decât de-afară și din curte. Dar asta nu înseamnă că nu merită o vizită înăuntru. E mare și impresionant, din aceeași categorie cu Notre Dame, cu care și seamănă. Pentru mine cel mai interesant e tronul…

În Gardă

Garda la Palatul Buckingham se schimbă la ora 11. Ajungem cu foarte puțin timp înainte, dar sperăm că azi fiind zi de lucru, în extra-sezon, nu va fi atâta lume. Da de unde, e plin. Ne așezăm într-un colț, vedem cum intră nu peste mult timp fanfara, și sperăm să prindem măcar câteva secvențe prin…

High Diva

Când auzeam Covent Garden mă gândeam la operă, ”pe scena de la Covent Garden”. La Londra am auzit însă Covent Garden mai mult în context culinar – ne întâlnim acolo că se mănâncă bine. Într-adevăr, găsim piața de mere și multe restaurante care de care mai apetisante, de exemplu acel ceaun imens de paella de…

un gol

Doamna S. făcea parte din categoria de oameni despre care nici nu-ţi pui problema cum ar arăta lumea fără ei. Şi asta chiar dacă nu-ţi sunt prieteni apropiaţi, ci „prin alianţă” – sunt oameni care îşi au locul lor în lume, pe care o umplu şi o colorează. Când oameni din aceştia dispar brusc, după…

Haide în Hyde Park

Crododilul din „Onkel Walter, kauf ein Krokodil” s-a ascuns la un moment dat în Hyde Park. Şi fiind prima carte citită de M. în viaţa ei, bineînţeles că trebuie să vedem cam cum devine acest Hyde Park în care s-a hide crocodilul. Începe la arcul de marmură, Marble Arch, unde ne lăsase autobuzul de aeroport,…

Madame Tussaud

De la domnul Sherlock am mers ață la doamna Tussaud, un personaj foarte interesant, născută în 1761 (!) – nu stiam că e așa de demult moda cu figurile de ceară. Louis XV, revolutia franceză, războaiele Napoleoniene, pe toate le-a trăit (abia a scăpat de ghilotină, fusese deja pregătită). Mai multe despre viața ei tumultoasă,…

Acasă la Sherlock Holmes

Ne-am întors pe Baker street, de data asta pe ziuă, pentru a vizita casa unui anume domn care a locuit la numărul 221b. M. e fan, așa că s-a pozat cu polițistul (Lestrade?) de la intrare. Sherlock Holmes n-a locuit de-adevăratelea în casa care e azi muzeu, dar probabil dacă ar fi existat, în această…

Din muzeu în bar

Muzeele mari de stat din Londra au intrarea liberă – în frunte cu British Museum. Poate un mic gest de reverență, după toate pe care le-au… ăă… luat din alte părți. Am o reținere când văd la muzee din Franța sau Anglia artefacte valoroase din țări aflate la mare depărtare. Și atunci îmi aduc aminte…

Mirese și biserici

Vedere matinală din fereastra hostelului. Cum ieșim în Oxford street ne atrage atenția o mulțime pe partea cealaltă, ce s-o da? Mirese! Mirese până-i hăul, de toate voalurile, privirile și confesiunile. Ghici despre ce era vorba? Nu știu, că n-am întrebat. Am mers mai departe la metrou, ieșind la Holborn, unde am luat-o pe lângă…

Tate Modern

De fapt aveam de gând să mai dăm o tură de seară cu autobuzul turistic, dar am auzit că muzeul Tate are deschis până la 10 seara în week-end, așa că ne-am dat spontan jos și-am intrat. Gratuit, ca la majoritatea muzeelor mari de stat ale Londrei (respect!). În hol, întuneric. În rest… na, muzeu…

Ze Tems

De curând s-a dat drumul la croaziere pe Tamisa, zice ghidul lui M. – chiar mă mir că nu erau de mai demult, dar într-adevăr parcă nu-mi aduc aminte să fi auzit dățile trecute că se poate. Păi hai. Biletul e inclus în cel de autobuz turistic, merită. Coborâm la podul Westminster jos la apă,…

Străzile Londrei

”Unde se poate lua un micdejun bun?” ”La The Breakfast Club de pe D’Arblay street, chiar după colț”. Într-adevăr, un mic-dejun englezesc zdravăn într-o atmosferă plăcută cu perete ”clasic” plin cu bilețele și bancnote (de azi, încă una de-un leu) se pare că e foarte popular – noroc că ne-am trezit mai devreme, de-am ajuns…

Carnaby street

Scrie pe website, undeva jos mic, dar cine vede. N-am văzut nici eu, nici cele două fete care fac check-in-ul lângă mine, Georgiana şi colega ei. „Uite că scrie, faată.” Aşa că n-avem ce face şi plătim cele 10 lire extra pentru a deveni membri ai asociaţiei hostelurilor pentru tineret, YHA. Am rezervat aici 5…