După ce ne mai plimbăm prin oraș

și mâncăm un haggis tradițional scoțian

la un pub de peste drum, recomandat de la hostel,

sindromul King Kong își cere drepturile, așa că urc cu M. pe dealul Calton,

pentru priveliște.

Aici se află și Monumentul Național, supranumit și Rușinea Edinburghului (zice V.) – niște coloane grecești pe care nici nu le-am pozat, că doar atâta sunt, coloane – n-au avut bani să termine monumentul.

Până coborâm în oraș se lasă întunericul,

se aprind

luminile

și vine Ora Albastră,

pe care o savurăm pe High Street în jos,

(spooky intrândurile, probabil și pe aici trece turul stafiilor)

până la capăt, la palatul Holyrood, dar e atât de întuneric încât pozele ies prost. Înapoi în oraș e mai lumină,

trecem puțin podul de peste gară, să admirăm castelul.

Gata, la culcare.