Pe hartă drumul pare scurt de la strada pietonală „de cumpărături” Wangfujing până la piața Tien-an-Men. În realitate faci vreo 20 de minute bune. Iar primul zid care mă duce cu gândul la vestigii medievale nu e de la Orașul Interzis, pare a fi un hotel. Mă zgândăre ideea să iau una din bicicletele astead…
După ce traversez hutongul ajung într-un bulevard larg, Wangfujing, o iau la stânga, văd o bancă, ICBC. Intru, la poartă un tânăr paznic, că ce doresc. „Să schimb niște bani.” „Passport?” „Ăăă… l-am lăsat la hotel.” „No passport, no money.” „Dar am carnetul de conducere”, zic cu un zâmbet larg și nesigur. Îl ia, se…
Hotelul e curățel, la recepție se vorbește engleza, arată binișor; camera e la demisol, care nu e prea încântător ca peisaj, dar e curat. Nu pierd vremea, las calabalâcul și merg la recepție – au biroul unei agenții în hol, mă așez direct: „Am 3 zile, ce fac?” „Ce te interesează?” „Orașul interzis, Zidul, Cuibul…
Trec de formalitățile grănicerești în mai puțin de o oră, carele mă surprinde plăcut. Așa se face că ajung la biroul de informații turistice înainte de ora 7, când e programat să deschidă. Ca să folosesc timpul caut un birou de schimb valutar (am uitat să schimb niște yuani de acasă, cum era bunul obicei).…
De lână, croșetate de mână, călduroase, solide (pot înlocui chiar papuci), ușoare, comode – ideale pentru drum lung cu avionul. De preferință în combinație cu o pereche de șosete lungi anticompresie. Nu sunt de vânzare, dar dacă există cerere, vedeti aici: http://www.lokisoki.com sau direct pe : facebook Și în acțiune: Somnul a fost chinuit, e…
Filmul excursiei prin furtuna de zăpadă, apoi prin nămeți, viscolul din Arosa, pârtiile, jocul norilor și al soarelui, schiorii, căprioarele pe lângă tren, și gata. )
Am un tren la 15:48 și unul la 16 :48. Hm, aș putea să mai urc o dată și să sper să-l prind pe al doilea. Ies din restaurant – muntele e din nou pierdut în ceață, ninge, iar telescaunul e gol. De ce oare nu urcă NIMENI ? Hmm. Știi ce, tocmai am mâncat,…
Vanitatea nu e bună (o zice și Al Pacino) – am avut ambiția să învăț să schiez fără ajutor, ceea ce a dus la trei consecințe: a) am învățat tehnica greșit b) mi-a luat mai mult timp să progresez (respectiv curba a fost la început abruptă, apoi s-a aplatizat pentru muuult timp c) mi-e greu…
Inevitabil adorm în tren – legănatul și căldura, plus ora matinală, nu-mi dau nici o șansă. Mă trezesc doar să schimb de două ori, buf la loc. La un moment dat însă, când mijesc ochii, îi casc apoi automat brusc și larg – afară, winter wonderland. Trenulețul roșu a ajuns în munți, iar peisajul te…
A doua zi, zăpada-i cât gardul. Pervazul, mă rog. N-am mai văzut niciodată să ningă atât de mult într-o noapte – probabil n-am stat suficient de mult pe la munte. Afară – feerie. Ninge în continuare, ne punem pantofii de zăpadă și mergem pe strada din sat ca în excursie, cu multe opriri fotografice. Excursia…
„De ziua lui A. îi facem cadou un week-end la munte cu ieșiri cu pantofii de zăpadă. Vii și tu?” N-am mai fost niciodată cu pantofii de zăpadă, mi se pare o activitate obositoare, înceată și destul de absurdă, acoperi o distanță mică într-un timp lung – mai bine mergi cu schiurile. „Vin.” Păi, e…
Anul a început desigur la petrecerea de Revelion, Kitsch Party, a continuat cu o plimbare prin Bucureștiul vechi cu D. – mie mi-a plăcut cum arată. Aici nu numai că poți să aduci străini să-i plimbi, ci poți să te plimbi și tu ca un om cilivizat. și se mănâncă și foarte bine, la Divanul…
Pare însorit azi, mâine se așteaptă ninsori, așa că decid spontan să ”bag” o jumătate de zi de schi. Sar în mașină, ajung pe la 12:30 și găsesc cu mare noroc singurul loc disponibil în parcarea altfel închisă – locul se eliberează exact când ajung eu. Semn bun. Mă dau jos, dau să-mi pun clăparii,…
Falsa universitate Lomonosov (de fapt hotelul Ritz) în mai multe lumini, celebrul metrou, și mai celebra Piață Roșie la Oră Albastră, catedrala Vasile Blajinul, una din clădirile favorite de pe tot mapamondul, zici că e din turtă dulce, cina la Cafe Pușkin. Căutând melodie adecvată am dat peste asta din 1979, Dschinghis Khan. Formație nemțească…
Am crezut că e Universitatea Lomonosov, cea de la care s-au inspirat ”Casa Scânteii” din multe capitale ale Pactului de la Varșovia, i-am și scris lui Takeda, că acolo se întâmplă acțiunea cărții lui, dar s-a dovedit că e hotelul Ritz Carlton :P. Am avut o singură după-amiază la dispoziție ”pentru noi” – am ieșit…
În ultima vreme de fiecare dată când am trecut pe la Sighișoara s-a lăsat cu un film. Acesta a fost făcut în zilele de Crăciun:
A nins la început de Decembre, când am ieșit la o plimbare motorizată pe lângă Lacul Pisicii. Ulterior însă zăpada s-a dat cu drămuita. Ar mai fi de notat o ieșire în oraș cu mulți pescăruși, o plimbare de seară printr-o zonă suburbană, care mi-a plăcut estetic, un răsărit de soare la Amsterdam, prima ieșire…
Săptămânile de după o călătorie lungă și plină de impresii sunt ușor de uitat. De-aia e bun un jurnal. Deci pentru istorie, noiembrie a fost cu Basel-Steaua 1-1, ziua concomitentă a lui T&M, canapeaua care n-a încăput în mașină (din ciclul „întâi acționăm, apoi gândim”), pregătiri de sărbătoare care după părerea mea încep muuult prea…
Și astfel, când mă trezesc după vreo 8 ore de zbor, lucrurile se așează în făgașul obișnuit: în noiembrie vine deja zăpada, iar la Nord e mai frig decât la Sud. Eh, la Sud… mi-a plăcud.
Floarea de lotus, portul, Ora Albastră sus pe Cazinou. Cel mai plăcut element al serii a fost întâlnirea și discuția cu V. în acest decor, dar asta nu încape în film.
explorish.ro 