Poveste de iarnă

Pare însorit azi, mâine se așteaptă ninsori, așa că decid spontan să ”bag” o jumătate de zi de schi. Sar în mașină, ajung pe la 12:30 și găsesc cu mare noroc singurul loc disponibil în parcarea altfel închisă – locul se eliberează exact când ajung eu. Semn bun.
Mă dau jos, dau să-mi pun clăparii, când mă fulgeră brusc: buzunarul de la piept e suspect de ușor – am uitat portofelul acasă. Îmi luasem unul special în care țin și telefonul, tocmai ca să nu le mai separ… dar azi-dimineață am pus telefonul direct în buzunar, nu în portofel.
Bună, asta, bună.
Măcar bine că am telefonul, poate pot plăti prin SMS, NFC sau ceva de genul ăsta. Întâi trebuie plătită însă parcarea. Găsesc o monedă de 5 franci în mașină, la fix pentru 4 ore de parcare. Buun. De asemenea, găsesc 2 monede de 2 euro, le iau în buzunar.

Să vedem, care sunt opțiunile? Bilet pe internet prin telefon. Intru pe siteul stațiunii, dar nu găsesc ”bileteria”. Hm. Ar mai fi saitul ticketcorner, care au bilete pentru orice. N-au și o aplicație pentru telefon? Ba da. Descarc (bine că nu mai am blackberry-ul, că n-ar fi mers faza). Îmi aduc aminte și de nume și parolă, intru, am și un card de schi înregistrat în cont… dar îmi aduc aminte că l-am dat înapoi anul trecut, pentru 5 franci ramburs. Probabil cei 5 cu care am plătit parcarea. Mda. Mai am 2 carduri de schi, una știu că nu funcționează aici, să încerc s-o înregistrez pe cealaltă în aplicație… nu, n-o recunoaște.

Bun, hai la casa de bilete, să întreb dacă pot cumpăra prin SMS.
”Nu.”
”…funcționează vreuna din aceste 2 carduri?” (pe care le am în buzunar de la alte stațiuni)
”Nu.”
”…pot să cumpăr un card ”gol”, fără prețul unei zile de schi pe el?”
”Da. Costă 5 franci.”
”Bun, mai puțin de 4 euro – pot să vă dau acești 4 euro în loc?”
”Nu. Nu acceptăm monede euro, doar bancnote”

Caut cu disperare în buzunare, poate găsesc vreo monedă rătăcită – nu.

”Puteți face o excepție? E singura mea șansă să schiez azi.”
”Nu. Ce să vă fac dacă ați uitat portofelul acasă?”
”…….merci.”

Mă întorc spre mașină – poate e un semn că nu trebuie să schiez azi. În drum observ un bar în clădirea gării de peste drum – poate pot ei să-mi schimbe euroii?
E închis.
O, dar e cineva înăuntru, există și altă intrare? Da.

”Bună ziua, puteți vă rog să-mi dați 5 franci pentru acești 4 euro? Nu vor să-i ia (făcând semn peste drum)
”Știu. Sigur, poftiți.”
”Mulțumesc!”

Mă întorc la ghișeu, cumpăr un card ”gol”, o înregistrez pe aplicația ticketcorner, merg la ”cumpărați bilet”, caut Flumserberg… nu găsesc. Cred că sunt 50 de stațiuni în ofertă… în afară de Flumserberg. Sta-le-ar în gât.

Mă întorc la ghișeu.

”Știți cumva unde pot cumpăra bilete online?”
”Da, pe siteul stațiunii. Dar puteți cumpăra doar bilete pentru o zi întreagă, nu pentru jumătate de zi. 62 de franci.”
”…mda, oricum, nu găsesc.”

Îi arăt telefonul, nu găsim opțiune de cumpărare.
”Îmi pare rău, nu pot să vă ajut.”

Ăsta chiar că e un semn. Dar e în ordine, mă duc acasă, mănânc (am sărit peste micul dejun) și am o după-amiază liniștită. Dar înainte de asta – încă o încercare. Deci Google… bilete flumserberg. Primul link – ticketcorner titlis. Nu sunt la Titlis (hehe, AdiS râde la faza asta). Al doilea link – siteul flumserberg, care știm că nu ne e de ajutor. Al treilea link – oferta Snow’n Rail de la căile ferate. Ha! Poate pot să cumpăr prin aplicația CFRului local.

…Nu. Aplicația vinde doar bilete normale.

Intru pe siteul SBB mobil, mă loghez, încerc să cumpăr, doar că trebuie să dau cardul de credit. Îmi aduc aminte numărul cărții de credit… primele și ultimele 4 cifre, dar cele 8 de la mijloc cine să le țină minte?

L-am scris undeva? Nu, bineînțeles că nu, din motive de securitate. Dar… stai așa, ieri mi l-au cerut la servici, l-am trimis prin email și cred că n-am apucat să-l șterg. Să vedem. Căutare… iată-l! Numărul este… secret :P, îl introduc, merge! Cumpăr biletul. 67 de franci, sta-le-ar în gât unul câte unul, dar m-am enervat, vreau să ajung la zăpadă. Doar că… îmi aduc aminte că anul trecut am cumpărat un Snow’n Rail și l-au vrut scos la imprimantă. Dar stai – în emailul de confirmare arată o opțiune ”imprimați SAU încărcați o cartelă”. Apăi, încărcăm o cartelă.
”Acceptați încărcarea și renunțarea la imprimare?”
”Ba bine că nu.”

Mă întorc la mașină, pun clăparii, observ că am luat două mănuși din două perechi diferite, una cu 5 degete, alta doar cu un dești – bine că măcar sunt stânga și dreapta.

La ora 14 trecute fix sunt pe pârtie, și toate sunt uitate.

20140125_132307.jpg

20140125_132319.jpg

20140125_133414.jpg

20140125_143616.jpg

20140125_140642.jpg

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s