Lecția de schi

Vanitatea nu e bună (o zice și Al Pacino) – am avut ambiția să învăț să schiez fără ajutor, ceea ce a dus la trei consecințe:

a) am învățat tehnica greșit
b) mi-a luat mai mult timp să progresez (respectiv curba a fost la început abruptă, apoi s-a aplatizat pentru muuult timp
c) mi-e greu să corectez, după atâta timp

Recomand așadar luarea de ore (se zice că e bine să iei de la străini, nu de la membrii familiei, ceea ce e păcat dar se pare că așa e omul) până înveți tehnica, apoi poți exersa pe cont propriu, apoi din nou ore pentru corectare, șot ata.

Am luat prima lecție acum vreo 3-4 ani, a corectat unele lucruri (stăteam pe spate, frânam cu partea din spate a schiului – cerea mult efort și provoca dezechilibru, n-aveam nici control), după care n-am mai apucat – mergând tot câte-o zi, de cele mai multe ori spontan, nu m-am organizat logistic. De data asta însă, cu tot ocolul neplanificat am ajuns înapoi sâmbătă înainte de 6, când închid magazinele, și-am rezervat o lecție pentru duminică dimineață. Măcar atât să câștig de pe urma rămânerii peste noapte.

A fost o idee bună. Am descoperit din nou niște mișcări greșite din temelie – duceam mâna care indica direcția curbei prea mult în față, cealaltă rămânea automat în spate, ducând la dezechilibru și lipsă de control. Mi-a explicat că fața trebuie să fie mereu în jos, umerii destul de ficși la aceeași înălțime, dar în același timp te ridici la curbe (asta n-am prea înțeles, cum rămâi cu umerii fixați dar te ridici la curbe, te ridici din genunchi, din spate?) Oricum, unghiul îl faci din genunchi lateral, corp în față, duce la o distribuție a forței care te oprește mult mai eficient. Cu centrul de greutate mereu pe centrul schiului – am auzit des în ultima vreme asta cu centrul corpului controlează tot, în orice sport, ai centrul sub control, te-ai scos. Mai ușor de zis decât de făcut.

A fost o oră binevenită. Am cam mers după soare, pe vreo câteva pârtii, am încercat și o pistă cu mușuroaie, cum îmi place, m-a învățat să le iau mai cu cap și control.

Rezultatele se văd – până la sfârșitul zilei obosesc semnificativ mai puțin ca alte dăți. Continui să alerg după soare, de pe o pârtie pe alta – vremea e foarte ciudată, ca în aprilie, pe jumătate de pârtie ninge, pe alta e soare, jumătate de munte e în nori, cealaltă e în soare. De data asta nu mai trec spre Lenzerheide, stau cuminte în Arosa. Dar e frumos și aici.

20140209_120418.jpg

20140209_121558.jpg

20140209_133704.jpg

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s