A doua zi, zăpada-i cât gardul. Pervazul, mă rog.

N-am mai văzut niciodată să ningă atât de mult într-o noapte – probabil n-am stat suficient de mult pe la munte.

Afară – feerie. Ninge în continuare, ne punem pantofii de zăpadă și mergem pe strada din sat ca în excursie, cu multe opriri fotografice.

Excursia adevărată însă începe când ne abatem de la drumul asfaltat, pe o cărare pe lângă râu.

Aaaa, deci asta înseamnă să mergi cu pantofii de zăpadă… prin zăpadă, adevărată, până la genunchi.

Efortul e mare. ne schimbăm la conducere – zăpada e neatinsă, primul din șir are misiunea cea mai obositoare, rezistența cea mai mare de înfruntat la fiecare pas. Epuizant. Dar ce frumos.

Când în sfârșit ajungem la drum,

simțim că am realizat ceva – până la urmă tot am avut parte de o excursie „adevărată” cu tălpicii de zăpadă. Asta e iarnă.