Mergeam eu frumos, cu căștile în urechi să aud GiPieS-ul, când aud un zgomot ciudat în urechi. Bănuiesc că e de la căști, mă opresc, scot telefonul, scot căștile, zgomotul dispare. Bag căștile înapoi, dau să pornesc mai departe – când văd că clipocesc becurile de avarie, și a apărut o inscripție pe bordul scuterului…
N-aș fi ajuns în acest oraș dacă n-ar fi deschis aeroport cu curse spre România. Cum aveam vreo 6 ore între avion și autobuz, am lăsat bagajul la aeroport și-am pornit în explorare. Am găsit un oraș surprinzător de frumos. Și o zi pe măsură.
Asa s-au mișcat. Interesantă mi se pare, de aproape, concentrarea din jocul lui Tecău. Ca un arc. Și așa sunt toți. Cumva mai ”real”, dar parcă și mai impresionant decât la televizor.
Am hotărât că, dacă tot suntem aici, să încercăm o pătrundere pe ușa laterală pentru încă o zi de Roland Garros. Ușa laterală înseamnă bilete din stocul pus la revânzare de către deținători. Ne înființăm punctuali la ora 10 la casele de bilete – „nu aici, mergeți la casa B”. La casa B nici nu…
De la Notre Dame la Louvre nu e mult pe jos, dar destul cât să obosim și să ne așezăm la fântâni pentru odihnă și chiar un pui de somn. Țin minte că piramidele au fost foarte controversate la vremea lor – acum parcă sunt aici dintotdeauna, nu-ți poți închipui Luvrul altfel. Și arată și…
Mai avem o zi împreună, unde să mergem? Unde n-am mai fost – La Tour Montparnasse. Zgârie-norul, singurul „adevărat” din oraș, mi-a atras atenția de fiecare dată, dar l-am deprioritizat, King Kong găsind alte înălțimi satisfăcătoare mai aproape de centru. De data asta însă, stând departe de centru, și spre Sud, ne e în drum.…
”Bonjour” (cu zâmbet și ochi mari nevinovați). ”Bonjour”, zice fata de la poarta terenului 2, în uniformă bej și cu eșarfă cărămizie ca zgura. ”Am dori să intrăm la meciul Simonei” ”Biletele vă rog.” ”Poftiți. ……sunt la Philippe Chatrier.” ”Îmi pare rău, nu vă pot lăsa să intrați.” ”Putem achita o diferență? Mai sunt locuri…
Simona joacă pe terenul 2. N-aveam de unde ști acum luni de zile când și unde va juca, am luat la nimereală Philippe Chatrier și-am sperat. Ziua am nimerit-o, nu și terenul: Simona jucase pe arena principală acum 2 zile, azi nu. Hmm, oare putem schimba arena? După meciul lui Nadal aruncăm o privire în…
Dacă la primul meci tribunele au fost aproape goale, cu cei 3 fani sârbi capabili să asigure un fond sonor răsunător, arena se umple ca prin farmec pentru următorul meci. Apar mai multe steaguri, peruci… Ați ghicit desigur după culoarea perucilor cine joacă. Ei, și dacă-i Rafa, sunt poze. La greu. Trag rafale, sortez mai…
Garsoniera e la o aruncătură de băț de terenuri. Găsim și o boulangerie pe drum, de la care ne aprovizionăm cu sandwichuri, urmăm săgețile cărămizii și ne găsim curând în incintă. Nu e foarte multă lume, e abia 10 și-un pic dimineața. Meciurile au început la 10, așa că ne căutăm tribuna la care suntem…
Unde să mergem, dacă n-avem prea mult timp? Ața ne trage spre Place du Tertre, cred că am vizitat-o cu fiecare ocazie. Linia de metrou 10 ne duce spre oraș, urcăm încetișor dealul, Montmartre, cu prima oprire la Sacre Coeur. Vremea – cum se vede, gri, dar ceața și fumurile din zare sunt de efect.…
Mă și mirasem de ce n-a dat nici un semn, gazda. Zisese să-i spun când ajung cu trenul, e drept că a durat ceva până am luat biletele, dar i-am zis cu vreo 2-3 săptămâni înainte, nimic. Cu treabă, n-am insistat, dar ceva m-a făcut să-i mai scriu o dată cu 2 zile înainte de…
Rapiță, șoimul în luptă cu corbul, pe drum, Thun, croaziera pe Lacul Thun cel cu 4 castele, Lacul Grifonului, Vivaldi.
Pe cât de urât miroase, pe atât de revigorant e galbenul rapiței în mai, combinat cu verdele crud în lumina soarelui la apus. La Stuttgart am avut timp doar de poză din tren și de la scurtul popas culinar în centru. Thun-ul are un castel semeț, case colorate și un râu care se varsă în…
Rapsodii de primăvară 3: o plimbare medievală prin zone mai puțin fotografiate: și defilarea breslelor prin ploaie:
Luna Aprilie a început cu o excursie de o seară la festivalul de la Lucerna urmată de un cantonament sportiv în munții Pădurea Neagră, o nouă excursie la lac, pentru floră, faună, oglindiri, verde, galben și-un stârc uriaș albastru. După o Oră Albastră prinsă pe lac a venit spectacolul ”Halleluja”, o improvizație de muzică și…
Cu lumina Nordului, de care aproape uitasem cât e de frumoasă.
Excurisa la Brienz, pe lângă munți, pe lângă lacuri.
Am văzut afișul pe ușa băcăniei, când stăteam la coadă să iau ceva pentru prânz. ”Yamaha XMax 250, ediție 2006, puțin folosită, 1900km.” Hmm. Cochetasem cu gândul să schimb Black Mamba, care mă enervase cu scurtcircuitele la baterie când ți-e lumea mai dragă, dar ajunsesem la concluzia că nu e o investiție necesară. Dar această…
Filmul teleenciclopedic cu egretele argintii, Marele Stârc Albastru cel gri, cormorani, rațe, oameni, găi, avioane. Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primavară, cui le dai? Primavară, cui le lași?
explorish.ro 