Am văzut afișul pe ușa băcăniei, când stăteam la coadă să iau ceva pentru prânz. ”Yamaha XMax 250, ediție 2006, puțin folosită, 1900km.” Hmm. Cochetasem cu gândul să schimb Black Mamba, care mă enervase cu scurtcircuitele la baterie când ți-e lumea mai dragă, dar ajunsesem la concluzia că nu e o investiție necesară.

Dar această japoneză de 250cmc costă la fel de mult ca italianca de 150 nouă. Hmm. Cine știe când mai găsesc aș a ocazie. Ia să iau numărul de telefon, măcar să sun, să văd mașinăria, și-apoi om vedea.

Sun, omul stă prin preajmă, că de-aia și era anunțul acolo, mă duc într-o seară s-o văd. Arată bine, proprietarul olandez pare de încredere… convenim să vin sâmbătă s-o testez.

Zis și făcut, încalec, merg până la L. să i-o arăt, că el se pricepe, zice că pare în bună stare. Se vede că a stat mult, ceva rugină pe la arcuri, pe la frâne, trebuie un pic aranjată, are niște zgârieturi, dar altfel e în bună stare. O avea defecte ascunse?…

Hotărârea e scurtă și rapidă. Negociez un pic, ne înțelegem. Mai mult durează formalitățile, deregistrarea lui BM, înregistrarea nouă a mers prin poștă. A mai rămas de rezolvat problema Black Mamba. Am întrebat la service-ul de unde o cumpărasem, dacă o iau înapoi, mi-a zis că doar dacă iau alta de la ei. Noroc bun. Nu sunt foarte preocupați de satisfacția clientului, deși sunt un service ”de cartier”, la ei merg de ani și ani. Să fie sănătoși, se cuvine o schimbare. Pun un anunț pe ebay-ul local, să văd dacă o ia cineva. Pun preț mic, da’ orișicât – e diferența dintre cât m-ar costa s-o repar la service și cât aș lua pe ea reparată.

Și se găsește cumpărător. Un băiat care are un magazin de second hand-uri în Slovacia – o exportă direct, probabil repară acolo mult mai ieftin, și face un profit frumușel. Toată lumea mulțumită. Despărțirea nu e așa emoțională cum poate m-aș fi așteptat… mi-a făcut zile fripte în ultima vreme, cu bateria, cu roți dezumflate, cu scurtcircuite. Dar reparată și îngrijită poate fi de un real folos, ceea ce-i și doresc.

Noii mașinării îi trebuie un nume. Ce să fie, ce să fie – dacă ar fi să păstrăm tradiția, Black Mamba… asta e gri, deci Grey… Goose, îmi vine în minte. Grey Goose, pasăre călătoare. Merge.

În primul week-end e timpul primului test. La 250cm3 pot să mă încumet la drum mai lung. Hai într-un loc unde n-am mai fost, dacă se poate cu lacuri și munți, cu flori pe jos și zăpadă pe creste. Aleg Brienz, iar drumul trece pe lângă lacul Vierwaldstätter, Sarnen și Lungern, până la Brienzer. Nuanțe de albastru, verde, galben, cu albul zăpezii și ora albastră la final. A durat mult, că n-am mers mai repede de 100 la oră, chiar și-așa mă tem să n-o fi forjat-o prea tare – tehnic încă e în rodaj.

Peisajele au meritat.