Anotimpul cireşelor
pietroase.
pietroase.
26 iunie 2011 Ernst Beyeler a fost, zice aici, cel mai important dealer de artă modernă din Europa postbelică. În 1982 a inaugurat împreună cu soţia Hildy muzeul „Fondation Beyeler” în satul unde locuia, undeva lângă Basel. Muzeul găzduieşte impresionanta colecţie de artă modernă strânsă de cei doi pe parcursul a 40 de ani. Se…
8 mai 2011 Am văzut un apel nepreluat pe la amiaz când m-am dat jos din pat, şi am sunat înapoi, pentru a avea marea şi plăcuta surpriză să aflu că O. şi A. se aflau în oraş, cu copiii. Gata, ne vedem la lac. După o plimbare şi-o poveste, O. vine cu ideea să…
30 aprilie 2011 Pentru fanii laptopurilor HP, dacă există așa ceva, o confirmare – sunt niște aparate creative, cu simț estetic activ, orientate cu preponderență către pictura abstractă:
22-25 aprilie 2011 Paștile (Paștele?) au însemnat, ca de fiecare dată, ouă încondeiate puse în coș, mâncare multă și bună, lume multă la Înviere, cu mulți oameni cumsecade și cu destul de mulți giboni aflați acolo doar pentru show gălăgios și vulgar; apoi Bucureștiul văzut de ”după blocuri”, din terminalul cel nou de la Otopeni,…
2 aprilie 2011 Prima excursie în aer liber cu bicicleta anul ăsta a fost la Lacul Pisicii. Vremea bună a scos mic și mare la plimbare, câmpul e deja arat, semănat și foarte verde. În spatele cășilor se văd munții. Pornesc cu Wheeler prin pădure, și dau de un covor de flori lucind în soare.…
Martie – aprilie 2011 Odată cu înfloriturile de primăvară am purces la niște teste, să văd cum se comportă aparatul mic la poze macro. Sau, mă rog, „fotografie de aproape”, că macro „adevărat” nu făceam nici cu DSLRul, insecte şi alte alea nu-mi plac – eu la flori ce mă dau, precum taurul Ferdinand din…
Întrerupem transmisia în indirect pentru un anunţ important pentru omenire: sâmbătă, 28 mai, la Bookfest, vin câteva sfârşituri de lume. Adică lansarea primei cărţi a lui Adrian Georgescu. O recomand cu ochii-nchişi, adică pe necitite, că încă nu s-a lansat. Dacă doriţi câteva fragmente spre degustare, încercaţi pe blogul lui, nu aici, că mie nu-mi…
Am stat preţ de câteva secunde bune uitându-mă la furculiţa cu gem pe care mă pregăteam să îl întind pe brioşa de tip „melc”, cu vanilie şi stafide, gândind: „e aproape 11 seara, sunt pe cale să mănânc ceva dulce, care dă energie, ca apoi să am dificultăţi în a adormi, şi e important să…
Azi-dimineaţă în gară mi-a plăcut că toţi membrii familiei prezenţi pe peron se puneau la curent cu noutăţile din gazetă: Dăm pe repede înainte până seara; inspirat de subicetele zilei am avut un mare chef de fotografiat. Aveam camera la mine, aşa că am hotărât să pozez ce se nimereşte, şi am mers pentru asta…
„Asta-i geaca ta de ski?” „Da.” „Naşpa. Şi ăştia-s pantalonii de schi?” „Da….” în secunda următoare s-au întâmplat concomitent următoarele fenomene: îmi dau seama că de fapt nu am pantalonii de ski pe mine, ci alţii. În fracţiunea imediat următoare mă gândesc ‘pantalonii de ski sunt în bagaj.’ „…nu”, zic cu voce tare. „Nu sunt…
Prima zăpadă a venit destul de deveme, şi a promis o iarnă albă – promisiune ţinută doar în Decemrie. A fost prima dată când n-am petrecut sărbătorile de iarnă acasă, dar a fost frumos. Au venit M, T & M în vizită, am făcut brad, ne-am plimbat prin diverse locuri, am petrecut revelionul cu prieteni…
Pe la mijlocul lunii au venit M. şi A., ocazie cu care la mine s-a gătit, iar în week-end am fost la Liestal s-o văd pe M., care avea treabă pe-acolo. Am plecat cu Black Mamba, şi-am văzut aşa: castelul Lenzburg de departe, peisaje verzi (deşi e noiembrie!), pe unde m-am şi rătăcit – i-o…
Am rămas hăt în urmă cu evenimentele, aşa că o să trec rapid prin luna noiembrie, mai mult pentru mine să-mi aduc apoi aminte ce-am făcut. A început cu galben, frunzele de gingko biloba îmi plac foarte mult toamna; toamna asta copacul s-a îngălbenit târziu şi frunzele au căzut repede, nu am avut prea mult…
Am primit acum ceva vreme un email de la Iulian, zis Picasso, care mă ruga să postez ceva aici despre expediţia lor. Cu mare plăcere, şi ceva întârziere, pentru că n-am vrut să întrerup seria despre Balcani, care s-a prelungit mai mult decât anticipam. Deci Iulian şi prietenul lui Marius, zis Porumbelu’, vor să escaladeze…
Nu-mi plac cerceii în nas, mai ales cei de tip belciug, ca la bou sau porc. Îmi provoacă o reacție de respingere estetica instinctivă, brrr. Chiar încercând să raționalizez, nu reușesc să înțeleg – mi se pare o formă stupidă de a vrea să pari mai interesant, deosebit, „atractiv” (?!). Și mă întreb: oare cum…
Dacă tot am ajuns în oraş, am testat şi niscai funcţii ale camerei. În timp mi-am dat seama că de fapt nici n-am prea luat oraşul la pozat mărunt, pe jos, în amănunt.
Iniţial nici nu mă gândeam să merg, pentru a nu altera amintirea primei experienţe. Dar când Takeda a zis „hai să mergem” (acum mai mult de un an! când a trecut?), mi-am zis că, în compania potrivită, n-aş strica o amintire, ci aş crea o cu totul alta, la fel de plăcută. Din motive independente…