Am rămas hăt în urmă cu evenimentele, aşa că o să trec rapid prin luna noiembrie, mai mult pentru mine să-mi aduc apoi aminte ce-am făcut.
A început cu galben,
frunzele de gingko biloba îmi plac foarte mult toamna; toamna asta copacul s-a îngălbenit târziu şi frunzele au căzut repede, nu am avut prea mult timp să surprind opulenţa de galben. S-a ajuns rapid la alb-negru.
6 Noiembrie – am ieşit la o tură de pozat noul cartier ce se ridică la marginea oraşului. Blocurile
sunt mai mult sau mai puţin gri,
destul de auster peisajul.
Au făcut un lac artificial tras cu rigla,
unde vin oameni cu navomodele
şi hidroavioanomodele.
În spate se văd fabrici,
în faţă bunici singuratici la plimbat nepoţi,
băncile
şi locurile de joacă
sunt goale. Noiembrie. Deşi culorile de la marginea lacului n-ar sugera neapărat cea mai cenuşie lună din an.
Dacă tot suntem la capitolul urban, ar mai fi de notat o excursie în oraş după un brunch cu M., unde am văzut case,
râuri,
poduri,
oameni jucând boule
(pronunţat „bul”, nu „boule!”),
nori,
păsări,
şi tramvaie roşii cu ochi.
explorish.ro 
Sunt prea indiscret dacă întreb unde sunt făcute?:)
ApreciazăApreciază
Dupa primele 15 poze, reactia mea a fost: Doamne, uite un oras cu 5 oameni! :)
Pe urma am vazut ca sunt vreo 20 :)
ApreciazăApreciază
Am simtit imperios nevoia de a striga:
Luna noiembrie ma ….intristeaza, habar n-am de ce tocmai acesta luna, parca si bancile pozate sunt mai triste…sau doar goale?!
ApreciazăApreciază
A fost un noiembrie mai colorat decat in alti ani.
Apropo de introducere. Tu mai apuci sa recitesti ce ai facut? M-am intrebat de multe ori cat sens are chestia asta. Sa scrii pentru tine, pentru mai tarziu. Intr-un fel e ca si cum ai planifica de acum sa nu mai traiesti din plin, ci sa aloci o parte a timpului rememorarii. Care e drept ca poate fi considerat tot trait, dar pe masura ce avansezi in varsta ai tot mai multe si mai multe de rememorat si ramane tot mai putin timp pentru lucruri noi. Nu?
ApreciazăApreciază
@dudian: unde le-ai plasa?
@pin: m-am gandit si eu la rost, mai ales in ultima vreme, cand am vazut cat de mult timp ia depanarea impresiilor balcanice. prea mult. dar da, ma uit inapoi cateodata, de obicei la sfarsit de an, sa vad ce-am facut anul asta, daca a trecut degeaba sau nu. ma gandesc ca la batranete voi reciti mai mult. sau nu, habar n-am, dar imi da o oarecare senzatie de confort ca impresiile nu s-au pierdut pentru totdeauna – pentru ca din cap incep sa dispara, uit tot mai mult, si ma sperie un pic. in plus, ma ajuta sa selectez din poze, ca la alea chiar ca nu ma mai uit, si-atunci la ce bun sa le mai fac? dar imi place sa le fac :). si tot asa.
ca in toate cele, banuiesc ca trebuie gasita o balanta – sa lasi ceva urme, dar nici sa nu pierzi prea mult timp cu depanatul. inca lucrez la asta :).
ApreciazăApreciază
Cu depanatul n-am nimic, chiar nimic! Iti dai seama. :lol:
Dar sa zici ca le scrii pentru mai tarziu, pentru tine, e intr-un fel e o obisnuire cu gandul ca va veni o vreme cand nu vei mai face atatea. Si te vei multumi sa stai intr-un fotoliu amintindu-ti. Pe mine asta ma sperie putintel. Nu la tine, la mine. ;)
ApreciazăApreciază
Si eu sunt tare curios unde-s facute.
ApreciazăApreciază
@pin – si acum am momente cand „nu mai fac atatea” :).
@apollo – pai, unde le-ai plasa?
ApreciazăApreciază
Pai… aia e ca habar n-am. Imi aduce aminte oarecum de orasele germane, dar nu bag mana-n foc.
ApreciazăApreciază
nu esti departe, imaginile sunt din elvetia.
ApreciazăApreciază