Pe la mijlocul lunii au venit M. şi A., ocazie cu care la mine s-a gătit,

iar în week-end am fost la Liestal s-o văd pe M., care avea treabă pe-acolo. Am plecat cu Black Mamba, şi-am văzut aşa:

castelul Lenzburg de departe,

peisaje verzi

(deşi e noiembrie!),

pe unde m-am şi rătăcit – i-o dădusem pe Jane lui A. să găsească Liestalul, şi eu a trebuit să merg cu Lil’ Jane, care n-are voce, tot oprind şi uitându-mă. M-am rătăcit, evident. Până la urmă am găsit drumul care urca

printre dealuri,

şi abia atunci a meritat.

În prima oră jum’ate de mers peisajul fusese anost, dar apoi s-a văzut frumos, munţii,

afumături,

sate,

popria umbră,

drumuri.

Cu întreruperi şi rătăciri am făcut 4 ore pe drum, în loc de 3, aşa că am stat doar puţin şi apoi m-am întors seara,

noroc că mă îmbrăcasem bine.

Sărind spre sfârşitul lunii, sub privirile mirate ale unui câine,

am găsit nişte flori galbene-galbene,

despre care m-am mirat că mai sunt înflorite, pentru că frunze (tot galbene, ca să încheiem în aceeaşi notă) abia dacă mai erau.