Pe la mijlocul lunii au venit M. şi A., ocazie cu care la mine s-a gătit,
iar în week-end am fost la Liestal s-o văd pe M., care avea treabă pe-acolo. Am plecat cu Black Mamba, şi-am văzut aşa:
castelul Lenzburg de departe,
peisaje verzi
(deşi e noiembrie!),
pe unde m-am şi rătăcit – i-o dădusem pe Jane lui A. să găsească Liestalul, şi eu a trebuit să merg cu Lil’ Jane, care n-are voce, tot oprind şi uitându-mă. M-am rătăcit, evident. Până la urmă am găsit drumul care urca
printre dealuri,
şi abia atunci a meritat.
În prima oră jum’ate de mers peisajul fusese anost, dar apoi s-a văzut frumos, munţii,
afumături,
sate,
popria umbră,
drumuri.
Cu întreruperi şi rătăciri am făcut 4 ore pe drum, în loc de 3, aşa că am stat doar puţin şi apoi m-am întors seara,
noroc că mă îmbrăcasem bine.
Sărind spre sfârşitul lunii, sub privirile mirate ale unui câine,
am găsit nişte flori galbene-galbene,
despre care m-am mirat că mai sunt înflorite, pentru că frunze (tot galbene, ca să încheiem în aceeaşi notă) abia dacă mai erau.