Youtube, unde străzile nu au nume

Iniţial nici nu mă gândeam să merg, pentru a nu altera amintirea primei experienţe. Dar când Takeda a zis „hai să mergem” (acum mai mult de un an! când a trecut?), mi-am zis că, în compania potrivită, n-aş strica o amintire, ci aş crea o cu totul alta, la fel de plăcută. Din motive independente de voinţa mea n-a ieşit pasenţa atunci cu T., care a venit cu impresii foarte plăcute, dar când a zis D. „hai să mergem”, eram deja pregătit psihic: hai.

Când am văzut însă acum vreo lună mesajul de la D., să-mi cadă inima-n pantaloni, nu alta. Totaltickets.co.uk părea un site respectabil, nici n-am bănuit că o să dispară pur şi simplu înainte ca noi să primim biletele pe care deja le plătiserăm. „Am mai cumpărat online, nu sunt probleme”, zisesem eu. Ei bine, iată că au fost. Noroc că i-a zis banca lui D. că va primi banii înapoi, cardul de credit fiind asigurat pentru cazuri din astea mârşave. A se lua aminte.

Date fiind aceste evenimente, ne-am propus să mergem la plesneală, poate găsim bilete la intrare. Dar în seara de dinainte, am zis într-o doară hai să vedem pe ebay dacă găsim ceva. Şi am găsit. După o verificare repetată a „bonităţii” vânzătorului, cu concluzia că „nu ne-am învăţat minte”, am purces la purchase, şi am luat biletele. Un pic mai scump decât costaseră în original, mai ieftin decât găsiserăm pe site-ul oficial la un moment dat când au reapărut, după ce a stat în majoritatea timpului „sold out”.

Cu biletele aranjate am avut timp să mergem în ziua respectivă şi până la Lucerna, fără stres, şi să ne întoarcem la timp pentru a ne întâlni cu omul pentru tranzacţie. De teama ambuteiajelor am ajuns foarte devreme, pe la 4 jum’ate (se dădea drumul la 5:30), dar deja era lume la porţi.

DSC00056.JPG

Ne-am întâlnit cu omul la o terasă, dat banul, luat biletul, intrat, răsuflat uşuraţi. Hai să dăm o tură să pozăm paianjenul cela,

DSC00061.JPG

din mai multe unghiuri. Amândoi ne aşteptam să fie plasat la centrul terenului, nu la un capăt, dar stând să ne gândim, are logică: e mai uşor să ai o masă de oameni în faţă cărora să te adresezi, decât să trebuiască să te învârţi mereu în toate părţile. Cei din spate vor fi oricum mulţumiţi că i-au văzut, chiar dacă în majoritatea timpului din spate (scena nu s-a învârtit, dar băieţii au înconjurat-o de câteva ori). Şi iată cum a câştigat Bono 10000 de locuri în arenă (calcul aproximativ al capacităţii peluzei, x să zicem 100$/bilet, face un milion de dolari în plus pe concert. Instalaţia a costat 30 de milioane $, din 30 de concerte şi-au scos-o, restul (până la 48, doar anul ăsta), câştig pur). Cică acest concert se face cu minim 50000 de oameni – ceea ce răspunde şi la întrebarea de ce nu vin la noi. Până una alta, n-au unde.

pano3.jpg

După un cârnat tradiţional concertistic cu pâine, muştar şi ketchup, ne-am luat bericola şi ne-am aşezat pe locurile noastre. Stadionul începuse să se umple,

DSC00075.JPG

capetele oamenilor văzându-se frumos profilate în razele apusului de soare (care ne bătea fix în ochi).

DSC00071.JPG

Nu după multă vreme începe formaţia „de deşchidere”. Sună mult mai bine ca „deschiderile” de la alte concerte. D. zice – de undeva-i ştiu pălăria ăstuia,

DSC00079.JPG

şi într-adevăr, se dovedeşte a fi One Republic, cei care au deja un „hit” cu Timbaland şi Timbalake.

DSC00078.JPG

Ahaaa – de-aia le-au dat sunet cumsecade, că nu sunt fitecine. Foarte bine. Au cântat frumos.

După ce au terminat, aşteptând noi să înceapă Youtube, se apropie o blondă de mine (o văzusem că stătea în picioare în dreptul nostru, vreo oră a stat) şi mă întreabă: „staţi pe locul corect?” „da, desigur”, sigur pe mine, îi cer biletul şi îi arăt că de fapt ea are la sectorul 18, şi noi sntem la 17, „uitaţi, scrie pe scări”. Mulţumeşte, pleacă. Se întoarce după 2 minute – se pare că acesta e sectorul 18. Incredul, îmi întreb vecinii ce scrie pe biletul lor – sectorul 18. Oops. Tocmai venea D. cu 2 pahare de apă – hai să ne şi mutăm cu ocazia asta.

Din sectorul celălalt se vedea mai „central”; dar un pic mai departe, şi cu o macara mică în dreptul scenei – dar nu ne-a deranjat prea tare.

DSC00084.JPG

La 20:15 trecute fix, exact, măi auzi coincidenţă, când s-a întunecat, a început să fumege pe sub monstru,

DSC00085.JPG

şi meseriaşii au ieşit din tribună în uralele spectatorilor, au urcat pe scenă însoţiţi de camere,

DSC00088.JPG

şi au intrat direct în „a beautiful day”.

DSC00090.JPG

Indeed.

DSC00091.JPG

N-am filmat, mi-am propus să nu filmez, ci să savurez. Au filmat alţii:

După primele 2 melodii, Bono a avut ideea – spontană, zise el – de a întreba membrii formaţiei câte ceva, impresii despre Elveţia. La început m-am gândit „hai, bey, me laşi, auzi, spontană, sigur aţi exersat la antrenamente”. Dar… după răspunsuri, încep să-l cred. Enunţuri cuminţi, banale, de genul „natură frumoasă”, „oraş drăguţ”, culminând cu replica „trenurile vin la timp”, cu care The Edge şi-o fi închipuit că gata, i-am spart. Nu s-a gândit că tinerii şi mai puţin tinerii din tribune voiau să se simtă şi ei pentru o seară roacări rebeli – cu trenurile i-a lovit fix în plexul amorului propriu de anarhişti de week-end. După o tăcere încurcată (am avut preţ de o clipă emoţii că o să fluiere câţiva), au aplaudat totuşi – Edge rămâne cel mai cool.

Şi-au cântat, măre, cântat. Poze am făcut din când în când,

DSC00093.JPG

cu întunericul lăsându-se, mai de departe,

DSC00095.JPG

mai de-aproape,

DSC00094.JPG

câte-un prim-plan, cât a dus camera,

DSC00103.JPG

sau dacă se întâmpla ceva interesant vizual cu păianjeno-caracatiţa monstruoasă de deasupra lor. Cum a fost acest joc nebun de lumini, care n-a ieşit decât parţial în poză.

DSC00107.JPG

Ar fi trebuit filmat – dar mi-am propus să filmez doar melodii pe care nu le ştiu, una completă, două maxim, şi deci nu voi fi prea implicat. La cea de mai jos m-am hotărât pe parcurs, deci începe cam brusc, dar mai încolo e o fază cu Edge pe scară, care a ieşit bine:

După începutul fulminant (la scurt timp după „beautiful day” a urmat „still haven’t found what i’m looking for”), au urmat câteva piese pe care nu le ştiam deloc, sau doar puţin. Aşa că am fost mai atent la vizuale, care erau într-adevăr spectaculoase.

DSC00118.JPG

La un moment dat s-a lăbărţat ecranul cela şi a coborât aproape până jos la ei,

DSC00112.JPG

motiv suficient pentru a scoate camera şi a filma ce îmi propusesem: un cântec de la cap la coadă – am nimerit şi o melodie mai faină:

Cântecele celebre au punctat recitalul din loc în loc – Vertigo a fost filmat de D., dacă îmi trimite filmuleţul îl pun şi aici, au avut nişte efecte… ameţitoare, cum mă aşteptam. La Miss Sarajevo mi s-a reconfirmat nu numai că Bono „sună mai bine live”, dar şi că îl duce vocea. A cântat şi partea lui Pavarotii, fără scurtături, fără să „taie colţurile”, cu sunetele înalte duse luung până la capăt, ca la carte, şi s-a ţinut bine. Respect.

După alte câteva piese neunoscute şi neimpresionante a urmat în sfârşit favorita mea, „unde străzile nu au nume”, CRED că atunci era arahnida verde,

DSC00116.JPG

dar nu mai ştiu sigur, că am făcut repede poză şi apoi am cântat cu ei; ştiu aproape sigur că „with or without you” a fost cu păianjen roşu.

DSC00123.JPG

Sau era „One”?

DSC00124.JPG

Nu mai ştiu. Oricum, a fost şi „One”, introdus ca de obicei de un discurs al unui nene african, cred că Desmond Tutu, dacă nu cumva Adrian Mutu. E posibil ca One să fi fost când s-au aprins becurile deasupra caracatiţei.

DSC00129.JPG

Sau, ba nu, cred că a fost în cinstea lui Aung San Suu Kyi, militantă pro-democraţie din Myanmar (Birmania). La fiecare concert, Bono cel Bonom ca un Bonobo îţi alege o cauză umanitară drept far şi călăuză, pentru care cântă.

DSC00131.JPG

Şi gata.

DSC00125.JPG

Cum gata? Nu era nici 10, şi organizatorii au zis că până la aproximativ 10 jum’ate cântă. Eeei, bis, desigur („this is like Brazil, not Switzerland!”, a exclamat Bono despre spectatori, jignind probabil fără să vrea amorul propriu de petrecăreţi al helveţilor). Bisul a fost albastru,

DSC00132.JPG

cu un microfon în formă de… volan?

DSC00136.JPG

Ultima melodie n-o ştiu, aşa că am mai tras o poză, sperând să încheie cu una pe care o ştiu, să cânt şi eu.

DSC00139.JPG

N-a fost să fie, au plecat cum au venit, pe jos. „N-am văzut pe nimeni întorcându-se după ce au zis că pleacă”, zise D. Şi nu s-au întors.

D. a sintetizat de altfel experienţa – „cel mai tare şou la care am fost, dar nu cel mai tare concert”. Probabil, sunt de acord cu el, dat fiind că nu ştiam toate melodiile, aranjate alternativ vechi-noi, astfel încât entuziasmul nu a avut suficient avânt propulsat de cântee cunoscute ca să atingă cote paroxistice. Da’ o fost fain.

Anunțuri

7 gânduri despre “Youtube, unde străzile nu au nume

  1. @take – hmmm… sa-i zicem „an acquired taste”, fortat de imprejurari de-a lungul timpului. in plus, eram cu un finanţist la concert :).
    iar la bono, motivatia suplimentara pentru calcule e imaginea de „benefactor” pe care si-o construieste, cand de fapt zice-se ca profitul e calauza-i principala.

    http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=aef6sR60oDgM

    desi, pooja zice ca e pe pierdere… acu’ nu mai stiu ce sa zic. asa ca nu mai zic nimic, doar salutari lui SMS si o astept si la alte concerte :)

    Apreciază

  2. Mie nu mi-a placut acel comentariu tendentios cum ca „minim 50000 oameni, de aceea nu vin la noi”. La Madonna au fost ca. 50000, la AC/DC au fost cca. 60000. Ti se pare ca la U2 pe care ii asteapta o suflare intreaga si sunt mult mai mainstream, ar merge mai putini decat la AC/DC? :)

    Apreciază

  3. Si nu mi-a placut nici follow-up si mai tendentios :) cu dihotomia intre benefactor si profit. Mie mi se pare ca aici merg mana in mana. Numai daca obtine PROFIT la concerte etc, poate apoi sa doneze ca BENEFACTOR. Altfel, de unde ? ca doar nu din buzunarul propriu. :)
    Sa faci concerte pe pierdere inseamna sa fii prost (manager), nu benefactor.
    Sau sa interpretez niste ramasite de gandire comunista … ? :) :)

    Apreciază

  4. Ah, si nu mi-a mai placut :) ca ai stat in tribune. Data viitoare cand mai mergi la un concert, stai dreakku pe iarba / tartan / beton etc., in the crowd, altfel se pierde cam jumate din atmosfera de concert. Poti sa te uiti si acasa pe DVD la el, ca seamana. In tribune, esti total detasat, dupa cum s-a dedus si din comentarii, calcule etc. :(

    Apreciază

  5. la faza cu 50000 incercam sa-i gasesc o scuza, pe care tocmai ai demontat-o :) – altfel snt dezamagit ca nu vin si la noi. care s-a varsat putin si in intepatura benefactor-profit – daca era asa preocupat de viata sarmanilor, ar fi venit si la noi, de exemplu, sa bucure o tara intreaga, ca vorba ta, ii asteapta cu sufletul la gura. dar el merge numai unde e profit, la zurich a avut 2 concerte in 2 zile consecutive, la preturi foarte piparate. vrand-nevrand te indeamna la calcule.

    …ok, poate sunt intr-adevar si niste ramasite de gandire comunista :)

    ne-am gandit cu voce tare daca sa mergem pe iarba, avand in gand si sfatul tau de mai demult, chiar mai era un nene pe ebay care avea 2 bilete pe teren, am fost aproape sa luam de la el. dar ne-am speriat de ceva optiune care ne-a facut nesiguri daca pretul e pentru 2 bilete sau pentru fiecare bilet, si pana la urma am luat de la astalalt. mi-a fost si ca ma omoara shalele sa stam 4 ore in picioare, (ma doare spatele si daca stau cateva minute la vreo coada); in plus cum astia pe-aici is inalti ca brazii, m-am gandit ca nici nu vedem mare lucru, si daca mai nimeream si in spate… asa ne-am decis pentru varianta mic-burgheza din tribune. a fost totusi mai bine ca la alte concerte, lumea s-a ridicat in picioare, a cantat ce era de cantat – cum spuneam, la melodiile noi, pas, si asta a mai scazut din atmosfera.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s