Azi-dimineaţă în gară mi-a plăcut că toţi membrii familiei prezenţi pe peron se puneau la curent cu noutăţile din gazetă:

Dăm pe repede înainte până seara; inspirat de subicetele zilei am avut un mare chef de fotografiat. Aveam camera la mine, aşa că am hotărât să pozez ce se nimereşte, şi am mers pentru asta până la tramvai în loc să merg mai mult până la tren – mă gândeam că în staţia de tramvai va fi ceva rost de pozat. Am dat ISO pe 400, să nu facă „zgomot”, diafragma pe 8, că acolo cică face obiectivul meu imaginea cea mai clară, şi timpul de expunere la o secundă, am poziţionat camera la nivelul coatelor îndoite, în dreptul burţii, pentru comoditate, şi dă-i.

Stând aşa şi uitându-mă la stop cum trec maşini, mi-a venit ideea să fac poze la tramvai în mişcare. Daaa, şi asta a devenit tema serii. Întâi a sosit tramvaiul „celălalt”,

apoi şi „al meu”. Îmi place că arată de zici că era în goana mare, când colo el mergea molcom, doar că timpul de expunere e mare.

Înăuntru, nimic deosebit,

dar privind pe geam cu ochi lenţi, vezi tot felul de forme.

Ajuns în staţie, tocmai sosea următorul monstru,

pe care l-am executat de asemenea de la şold.

Ajuns în gară, mi-am dat seama că e mai bine luminată, deci ar trebui să iasă o combinaţie faină de poză clară cu shai-hulud în mişcare. Şi-ntr-adevăr.

Acesta e trenul „meu”,

pe care l-am luat.

Dinăuntru se văd tot felul

de dungi.