Martie – aprilie 2011

Odată cu înfloriturile de primăvară

am purces la niște teste,

să văd

cum

se comportă

aparatul mic

la poze macro.

Sau, mă rog, „fotografie de aproape”, că macro „adevărat” nu făceam nici cu DSLRul, insecte şi alte alea nu-mi plac – eu la flori ce mă dau, precum taurul Ferdinand din desene animate.

E vorba de un Sony HX5V,

o cameră compactă, nu foarte mică şi nici uşoară, dar suficient cât să intre în buzunar (deşi eu prefer s-o prind de curea, atunci chiar aproape n-o simţi, în buzunar e cam incomodă). Are obiectiv cu deschiderea 3.5-5.5, deci nu foarte luminos, zoom 10x (25-250mm, deci deschidere bună la capătul „larg”, echivalent 18mm (sau chiar mai puţin?) la DSLR). Încerc să mă autoconving că îmi ajunge şi că nu trebuie să-mi înlocuiesc DSLRul dispărut :), şi l-am tot testat. Până acum ştiu că la văzutul noaptea e o chestiune de noroc şi de stativ, dacă ai pe ce să-l laşi nemişcat şi sunt nişte jocuri de lumini interesante, poate ieşi ceva (cea mai bună poză nocturnă făcută cu el e probabil aceasta),

dar în cele mai multe cazuri se vede totuşi că e inferior DSLRului. Mai ştiu că distorsionează zdravăn la capătul larg, lucru vizibil mai ales la poze urbane şi la cele de grup, când cei de la margine au capetele trase spre colţuri – dar, ca să fim cinstiţi, şi lentila 18-200 cea dispărută cam distorsiona la capătul 18.

La macro, micuţul se comportă

suficient de bine,

mai ales

dacă are

lumină

bună.