Route Napoleon (Preludiu) – Aix-les-Bains

Dar întâi să lămurim noţiunea de „mica buclă”. „Marea Buclă”, pentru cei nefamiliari cu Radu Naum şi Radu Banciu, e Turul Franţei. Mica Buclă e Turul României. Eu n-am făcut turul României, şi nici al Franţei, dar forma traseului urmat mi-a infiltrat această denumire în minte, şi-aşa o las.

Am plecat deci joi seara, cu înnoptare rezervată la Annecy, cale de 3 ore. Mi-am dorit să acopăr cât mai mult în prima seară, dar nici să ajung prea târziu, să fiu freş a doua zi pentru Route Napoleon, prima zonă de interes din cele 3 pe care urma să le străbat. Plecat la 8 de-acasă, speram să ajung până la 11, apoi la 11 jumate… totul a mers bine până am intrat în Franţa, unde s-a dat tot peste cap – era închis un pod pe unde tot voia să mă ducă Jane, m-am învârtit de 2 ori în cerc, timp pierdut, intrat pe interzis, întors din drum, iar învârtit, apucat pe coclauri, între timp noapte, nervi. Singurul aspect pozitiv – lună aproape plină. Am ajuns până la urmă la Fasthotel Annecy pe la 1 noaptea (hotelul mai avea trecute şi 3 localităţi la adresă – Annecy, Saint Julien en Genevois, Seynod, de mi-a luat un sfert de oră de nervi să nimeresc adresa bună, undeva într-o parcare după Geneva, ca să-i zic lui Jane exact unde să mă ducă.)

Din fericire, la Annecy fusesem cu A&A, aşa că a doua zi dimineaţă (pe la 9) am plecat întins spre Aix-les-Bains, unde am oprit pentru micul dejun. Pe hartă arată a fi frumos, lângă un lac,

dar Jane m-a dus în parcarea primăriei, care e sus în centru,

iar când am întrebat cât e pân’ la lac, mi s-a zis juma de oră pe jos. Dus-întors, prea mult, că ziua se anunţa lungă, şi această staţiune balneară „de moşi”, cum o caracteriza L., nu era obiectiv principal. Aşa că am adăstat la această fântână,

mi-am mâncat sandwichurile luate de cu seară pentru pedrum care rămăseseră neatinse, şi am privit oraşul cum se trezeşte. Senzaţie faină, puţină lume pe străzi,

şi oameni aşezaţi la mici terase încropite peste tot, chiar în cartiere mai puţin arătoase ale oraşului.

fain acest obicei al lor de a „ieşi la aer” pentru micul dejun, n’importe pas unde.

La obiective turistice am mai „bifat” cazinoul, destul de arătos,

şi arcul lui Campanus, cică un arc funerar la origini, care a rămas aşa singur în centru, iar acum se vede primăria frumos prin el.

Şi gata, la drum, că la Route Napoleon încă nici n-am ajuns.

Anunțuri

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s