Salutari de la Gimi

miercuri, 22 septembrie 2004, 23:27

Jimmy a zis să vă zic salutări, multă baftă şi o toamnă bogată în recolte. Cum care Jimmy? Gimi Carter.

Bine, n-a zis el chiar aşa, şi nu mi-a zis chiar mie, dar în rest e adevărat – l-am văzut pe Jimmy Carter.
Nu, nu pe stradă – are un fel de conferinţă anuală la facultate, căci e profesor asociat. Se dau bilete doar la studenţi; la noi s-a tras la sorţi, şi am avut de ales între spiciul lui Gimi şi cel al lui Warren Buffett. Stârnit de cultul lui S. pentru Bufet, pardon, Buffett, S. care nu idolatriza el pe prea mulţi, am ales Buffett, care e undeva în octombrie. Dar s-a ivit o… uşiţă (şi veţi vedea de ce folosesc acest cuvânt) pentru a participa şi la spiciul dlui Carter: primii 30 de voluntari înscrişi puteau activa ca „usher” – o kestie care se potriveşte foarte bine cu românescul „uşier”. Un fel de „promotăriţe”, mai precis. Şi m-am înscris…

Şi m-am dus, azi. La costum – deh, uşier-uşier, da’ treabă serioasă, am fost repartizaţi în 2 grupe: secţiunea „intrare” şi secţiunea „fluturaşi”. Toată treaba a fost în imensa lor sală de sport (cam cât Sala Floreasca, nu exagerez decât puţin), eu am fost la categoria „fluturaşi”, şi trebuia să împart bucăţele de hrtie şi creionele mici la spectatori, aceştia scriau ce întrebări voiau să-l întrebe, noi culegeam beletele, se puneau într-o urnă şi se extrăgeau la întâmplare… Grea misie, misia de uşier…. Mai mult am stat şi am glumit, iar într-un moment de pauză prelungită, un coleg cică: „măi, mă simt parcă lucrăm pentru Guvern!” – şi chiar asta faceam! :)

Conferinţa a durat o oră, de la 8 la 9, sala PLINA OCHI, la început a fost un discurs ciudat al unui personaj cu craniu în loc de cap – cică mascota universităţii – (m-am şocat), apoi a vorbit dânsul un pic, după care – întrebări! Şi au fost unele grele, altele grave, altele hazlii. 3 exemple de care îmi aduc aminte (alea importante, cu caracter politico-economic, la care vorbea 10 minute, le-am uitat):

Î: vă cere multă lume să faceţi poze? Vă enervează asta? Dacă nu, faceţi una şi cu mine?
R: da, da, da. :)

Î: care e filmul dv. Preferat?
R: Casablanca

Î: ce ati schimba la politica externa a Statelor Unite?
R: aş pune pe altcineva în locu’ lu’ Busch

Râsete generalizate în toată sala…

Una peste alta, mi-am schimbat opinia despre nea Gimi. Înainte îl stiam doar ca „primul preşedinte luzăr”, care n-a fost ales la al doilea mandat (între timp, a mai fost Bush Ăl’ Bătârn, şi, cine ştie… ;)))).

Omu’ e însă un Meseriaş cu M mare. 80 de ani, se ţine bine, foarte inteligent şi „articulat”, carismă cât cuprinde, umor, francheţe – ce mai, mi-a plăcut de el. Stă în Atlanta, e somitatea locală. Carter Center desfăşoară tot felul de activităţi umanitare şi pacifiste – nici nu ştiam că a primit premiul Nobel pentru pace.

În concluzie, mi-a plăcut. Am făcut nişte poze, dar din păcate aparatul meu cât o tabacheră e drăguţ, dar la depărtare şi înăuntru nu vede… şi zumul nu duce cine ştie ce. Aşa că au ieşit cam blurate. Pentru a face poze de aproape (caci zumul digital e nashpa), m-am strecurat in fata pana aproape de pupitru (ca „ushier” am avut loc rezervat in randul 2, lateral) si am efectuat actiunea. Mi-au zis colegi ca ochii celor de la secret service ma urmareau concentrati ;). Chiar, mai stiti serialul „Secret Service”? In realitate arata (evident) mai banal decat in film. Oricum, totdeauna m-am mirat de ce ii zice Secret Service, cand toata lumea ii stie!?

Gata, că cu aşa evenimente am şi uitat că am de învăţat! Aşa că… la culcare!

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s