lun(e)a neagra

marţi, 14 septembrie 2004, 00:22

Cursurile sunt si grele, si usoare. Nivelul academic nu mi se pare senzational de dificil, dar problemele de limbaj tehnic imi ingreuneaza sarcina, mai ales la finante, economie si contabilitate. Interesant, cursul despre care zice lumea ca e cel mai greu, cu profu cel mai dat drakku, mie imi place cel mai mult – analiza deciziei. Poate dat fiind ca eu am avut mereu probleme cu deciziile – foarte greu ma pot hotara la ceva daca am mai multe alternative, si de obicei regret alegerea dupa o vreme. Ei bine, cursul asta te invata cum sa spargi o dilema pe bucatele, sa le analizezi si apoi sa cioprtzesti o problema complicata in cateva probleme simple. Iar daca poti cuantifica efectele si toate scenariile, sarcina se poate usura considerabil. Unul din concepte este „arborele decizional”, avem si un program cu care putem sa-l facem pe calculator.

Una peste alta, desi au inceput cursurile si e programul foarte aglomerat, saptamana trecuta m-am simtit foarte bine, bucurandu-ma de ce invatz, de oportunitati si vise – pur si simplu eram bine dispus.

Boon…

In timp ce eram eu asa euforic, ma gandeam – ma, ai grija sa nu faci vreo boacana, caci de obicei cand merg toate struna se intampla ceva sa balanseze. Cred ca fara exceptie. Si cu cat imi merge mai bine, cu atat se intampla ceva mai nasol. Si a venit vikendul… Gogule probleme cu calculatoru, am stat vineri noaptea, sambata noaptea (toata), am reusit insa, duminica chat la greu, seara ma apuc de invataat… si am invataat pana la 5… la 8 si un sfert incepea cel mai al mai curs, cu dl. Noonan, sbirul facultatii. Mi-am zis – bai, sa ma mai culc? Am zis – daca nu ma culc o sa fiu rupt de pe la 10, asa ca mai bine ciupesc 2 ore de somn. Si m-am trezit la 8:33… nu mi-a venit sa cred ochilor cand am vazut cat e ceasul si mi-am dat seama ca cursul a inceput de un sfert de ora… au fost cele mai negre momente de cand am venit aici… prima boacana serioasa. Astia s foarte stricti cu punctualitatea, daca nu poti veni tre sa anunti inainte, unii zic daca intrzii nici sa nu intri… vaai, ce cumplit m-am simtit! Dupa cateva secunde bune de uluiala (m-am trezit brusc si fresh!), repede imbracarea, suie pe bitzoakla si da-I la pedale. Pe drum – cele mai sumbre ganduri. Sa te vaz cum iesi din asta, tzeava, ma gandeam. Ce scrii matale in blog despre asta, somnorila, ai? Ofofof… si apoi… Sa intru, sa nu intru… daca nu intru e nasol, daca intru mai prind juma de ora de curs, macar mai inteleg ceva din ce s-a vorbit… bun… intru… probabil o sa ma intrebe din probleme si tematica, sa vada daca sunt si intarziat si nepregatit… si eram destul de nepregatit, ca nu citisem tot, iar problema n-o rezolvasem in intregime (arborele decizional). Vai… Am scos leptopul, am intrat tiptil, incercand sa fac cat mai putin sgomot… nu m-am uitat in stanga-dreapta, dar parca “simteam” cateva fetze mirate / uluite… e interesant, dar omul pus in orice sistem tinde sa se adapteze… asa ca aici intarzierea la ore e o “norma sociala” foarte puternica de incalcat, toata lumea da din cap si zice “vai”. Daca scoti insa din context – ce mare lucru, am intarziat, na, taiati-mi capul, dar cand esti in mijlocul evenimentelor, senzatiile sunt cumplite. Si familiare, de la sedintele la care intarziam la servici. Ce sa spun, zice omul din afara, ai intarziat – mare lucru. Dar cand esti tu ala, nu ti-e bine deloc. Bai, da’ deloc.

M-am asezat – alta dilema. Sa particip la actiune sau ba? O fi tupeu’ prea mare? Poate mai salvez ceva cu o remarca inteligenta? Si am ridicat mana… remarca din pacate nu prea a fost intelgenta, desi rezultatul a fost util pentru mine – am aflat ca cu acelasi prof se face in viitor ceva curs meserias de modelare a deciziei – un fel de mix modeling, ca marketing mix modeling vazut la servici – o kestie care mi-ar placea, asa “de palmares”. Ma rog, la sfarsit m-am dus la el, am prezentat apologie si speranta ca nu am deranjat prea tare ora (el cica “ma rog, te-am VAZUT cu totii…”) dar spre norocul prschului a zis ca prefera ca studentul sa vina, chiar daca intarzie, sa invete ceva cat de cat, si sa stie si el ca e in regula. O kestie la care nu ma gandisem – profii se simt mult mai responsabili ca la noi – daca lipseste careva isi fac griji, pentru ca de obicei se lipseste din motive nasoale, medicale, familiale, accidentale etc. NU somnale, ca unii, dar – uff! Am supravietuit si acestei proprii boacane, profu’ a fost OK. Am reusit si sa strecor o remarca (zic eu) destul de pertinenta la sfarsit, sper sa nu-mi poarte ranchiuna. Is chiar curios daca se va vedea la nota… dar nu cred ca va fi motiv de picaj. Mare usurare… Partea buna (da, este o parte buna) e ca a fost prima luni in care n-am adormit, pana si S., profu de finante, mi s-a parut haios si inspirat azi, n-am adormit nici la el conform programului. A, si inca ceva… calculatorul lui Nenea Miess inca se tzine tare! E competitiv, merge bine… Multzam, nene Miess!
Ei… si ca si cand n-ar fi fost destul, azi echipa mea a hotarat sa se vada ad-hoc pentru tema la conta. Eu am fost tot pe drumuri si n-am citit emailu, nu m-am dus… am vazut acum. Alta chestie care nu se face… Dar n-a fost problema nici cu ei, ca is de gasca.

Am fost la banca pentru formalitati pentru carte de credit. Aici e musai sa “construiesti istoric de credit”, ca sa nu platesti avans la tot felul de kestii (de ex. Telefon mobil, unde am platit avans). Am fost refuzat de American Express, cardul pentru studenti, caci n-am istoric de credit, si am depus cerere la Bank of America, unde am cont (se pare ca, surprinzator, am fost inspirat aici – mi se par foarte buni, daca nu cei mai buni la optiuni). Trebuie si aici depozit (250$), ceea ce am facut, iar acum sunt in buza falimentului mai ceva ca Delta Airlines.

Deci… am mai revenit cu picioarele pe pamant. Tipic – in plan intelectual / virtual sunt pe val, in plan material-personal insa greeu… cu descurcatul.

Sunt multe cluburi si clubulete la facultate… tentant, toti te incurajeaza sa participi, sa demonstrezi ca “esti lider” (au o obsesie, dar cred ca ajuta pana la urma). Anume nu m-am bagat in prea multe, iar in alea nu am luat pozitie de lider. O sa am un semestru fulminant, cu toate orele de andurantza, si nu vreau sa-mi leg pietre de moara de gat. Desi… ar fi fost o pozitie pe care as fi vrut-o si chiar m-a batut gandul serios sa candidez (cu batai de inima gol in stomac, tot tacamu’) – “ofitzer de legatura” cu Zyman Consulting, care infiinteaza un Brand Science Institute la Goizueta. Da’ nu-I bai, a castigat un coleg de-al meu de grupa, sper sa am acces rapid la informatii.

A propos de personalitati, s-au tras la sorti bilete la 2 evenimente: Warren Buffett, cel mai tare investitor din toate timpurile, idolul lui Steve, si presedintele Carter, idolul nimanui. Bafta prschului a scorat, am castigat bilet, am ales Buffett (influentat si de Steve, dar am inteles ca nea Jimmy oricum sta in Atlanta , poate il mai vad (prin vre un bar). Apoi insa s-a anuntat ca primii 30 care trimit email se pot inscrie si la Carter, extra. Am trimis si eu intr-o doara, cine stie. Am fost singurul care a trimis, din cei care au castigat Buffett… hamesit romanu’. Am avut-o pe mustrarea de constiinta si am… riscat: i-am zis lui Kembrel, decanu’, ca cedez locul meu la Carter. Am avut din nou noroc, caci unii care se inscrisesera aveau ore in ziua aia, asa ca… ma duc la amundoua.

Prezentari… azi am fost la una de la Nielsen, da, AC Nielsen, firma de research. 79.5% din prezentare a fost despre Coca-Cola. Cultura lor se pare ca a penetrat aceasta creta si la Goizueta… ora de “Goizueta Plus” e un exemplu, cand ne invata doar presentation skills, networking si interview skills – nu stiu daca alte programe sunt atat de dedicate (a se citi obsedate) de aceasta latura… din cate am inteles de la A. pana si la Marele Michigan a trebuit sa afli din popor ca e bine sa faci informational interviews la greu, pe cand astia ni l-au facut primul task cum ne-au parasutat aici. Oricum, simt ca am un destul de mare avantaj, sa traiasca toate trainingurile si teambuildingurile, sa le fie casacasa masamasa, ca pomana si-au facut. E mult mai lejer, detasat si eficient sa participi la de-astea stiind dinainte aproape toata prezentarea… o greutate in minus, un curs unde ma pot relaxa (pana m-or chema sa prezint…)

A propos, azi mi-am dat seama ca sunt aproape singurul de la C. din tot anul – mai stiu doar de Michael Owen (coincidenta de nume :). A intrebat omul de la Nielsen, sa vada daca il spunem, hihihi.

Iar s-a facut ora 2… si am restante la somn cat tot anu’ntai de la ASE… azi am adus un pepene la colegii de apartament… pepene fara samburi (probabil modificat genetic si cu adaos de colorantzi, sper sa nu va privesc in curand uc 3 ochi). n-am mai povestit de colegii mei. Is niste figuri. Ashutosh e genul de baiat cuminte, doctorat in chimie moleculara, asezat, genul de om cumsecade. Ii place muzica, a invatat sa cante la pian singur (nu stie note!), are o orga electronica la care mai canta – si canta bine, a cantat Alla Turca cu toate increngaturile si alergaturile allegro (si nu stie note!!!). Am zis ca-l invat note, am inceput cu cheia sol :). E chinuitor sa-i explic cu “c, d, e” in loc de do-re-mi, da’ – sa vedem.

Bagi (de la Bagirath, nu de la Bagheera) e genul mai shmeker, o figura. De treaba, m-a ajutat mult la setat wireless-ul in casa. Lucreaza in genetica, modificari genetice pe virusi… si cand il vezi cum se uita la fotbal american, n-ai zice. Azi a castigat Miami . Incet-incet incep sa pricep… dar trebuie sa joc odata ca sapot sa intzeleg cum devine cazul.

Pana atunci insa, noapte buna si yahoo!

Publicitate

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s