joi, 7 octombrie 2004, 19:42

A fost si primul examen, la „leading people and organizations” – adică menegiment pe ciment. Nici uşor, nici greu. Aş zice mai degrabă că a mers bine, dar iegzistă nişte dubii: au fost 19 grile plus 6 din 9 întrebări cu răspuns deschis, în maxim 5 propoziţii, totul într-o oră jumate. Destul de dureroase, că te forţau să reţii esenţialul din text, inclusiv termeni tehnici fără prea mare aplicabilitate în vieaţa reală (zic io). De-aia formatul nu mi se pare cel mai util – la ce bun să reţii concepte, şaşa le uiţi până…în aceeaşi zi, mai bine era ceva mai practic. Plus că nu mai pot să reţin nimic pederost… parcă respinge celula organic tot ce e abstract şi încerc să încrustez… jale, bătrâneţile astea.
Am aplicat din nou cu succes principiul: porcul se îngraşă în ajun, pentru căci chiar dacă nu reţii 90% din ce citeşti în ziua examenului, penultima kestie pe care o citeşti chiar înainte de a intra o reţii, şi s-ar putea să pice. Şi a picat ;).

Per ansamblu, la grile am mirosit ceva capcane, în stil Soare, care nu ştiu dacă erau, dar am riscat, iar la texte am dat cu abureala caracteristică, încercând să par a şti despre ce vorbesc (termeni tehnici puţini (că deh), dar plasaţi strategic, abordări oarecum surprinzătoare – reţeta obişnuită). Să vedem însă cum notează domnul… are un sistem foarte complicat de notare, încercând să fie cât mai obiectiv la o materie subiectivă, şi ne şi explică cum procedează – e de admirat pentru asta.
Posibilităţile văd 2: sistemul îmi acceptă demersul artistic, şi atunci e de bine, sau îl interpretează ca virusz şi îl respinge, şi atunci nu e de bine, ca să nu zicem că de de rău. Dar până una alta nu ştim, aşa că stăm liniştiţi…
A fost pentru mine probabil cel mai uşor examen dintre toate din toamna asta – urmează artileria grea: finanţe, economie, decision analysis şi conta. Vai mie, toate febleţile la un loc. La propriu. D-apăi, or trece şi astea.

Azi însă a fost alt mare eveniment în viaţa şcolii – s-a făcut public clasamentul MBAurilor după Business Week, unul din cele mai prestigioase. Nu mă aşteptam să fie aşa un mare hai şi competiţie, dar e. Asta e la urma urmei slujba oamenilor de aici, să ducă şcoala cât mai sus, şi e şi interesul studenţilor, aşa că ne-am adunat toţi în amfiteatru să vedem anunţul în direct pe internet.
Raportul e din 2 în 2 ani; în ultima vreme şcoala a urcat constant, acum 4 ani a intrat în top 30 (28), acum 2 ani a fost singura şcoală care a spart top 25 (22), iar anul ăsta tremuram, căci clasamentul Wall Street Journal a fost cam nasol (locul 19 la „regionale”). A ieşit însă pe 20, şi lumea e bucuroasă că am spart top tuenti! La limită, dar suntem acolo. Toţi (inclusiv eu) şi-ar fi dorit probabil în secret o cifră care să înceapă cu 1 ;), estimările erau la 17-19, dar e bine şi aşa. Top 20 include şi locul 20, că de aia îi zice Top 20, aşa că suntem acolo, în faţă. Cea mai mică şcoală din clasament, cică. Au depăşit nişte şcoli cu nume, ca South California, Washington, Purdue şi, mai ales, Yale (nu ştiu ce au păţit oamenii ăia, au căzut 8 locuri până pe 22!). Mai tre’ bătuţi Texas şi Indiana, care nu cred că e imposibil, şi se pot apropia încet încet de următoarea şintă: top 15… Dar asta, generaţiile viitoare.

Laureaţii 1-3 sunt Kellogg (ăia pe care i-am făcut cereale în aplicaţie ;), Chicago şi Wharton. Michiganul lui A. pe un foarte bun loc 6 (chiar dacă, după locul 1 pe Wall Street, poate se aşteptau la mai sus).
Clasamentul complet e la http://www.businessweek.com/bschools/04/#top30, pentru cei interesaţi.

Gata cu distracţia, să mâncăm nişte finanţe cu budincă (am luat una de ciocolată, nu e aşa bună, dar meerge caloria…)