CUVANT INAINTE

Salutare, vizitatorule, si bine ai venit!

M-am gandit sa utilizez aceasta noua minune a tehnicii si comunicarii numita BLOG, de care am aflat prin intermediul Marelui Maharajah al Calculatoarelor A.S., pentru a transmite celor interesati – rude, prieteni, colegi, dusmani, sau pur si simplu curiosi – informatii despre peregrinarile suptsemnatului prin Lumea Noua.

Mi s-a parut o modalitate convenabila atat pentru mine (nu mai trebuie sa trimit multe emailuri mai mult sau mai putin personalizate, cu riscul permanent de a uita pe cineva), cat si pentru cei vizati (nu vor mai primi mesaje sacaitoare cu fragmente razletze de ganduri si impresii, ci vor putea accesa aceasta pagina cand vrea cheful si timpul lor liber, vor putea comenta si replica.

Desigur, asta nu insemna ca robinetul emailului va fi inchis, dimpotriva. Comunicarea „1 la 1″, face-a-face intre 40 de taste” sau „pe grupe de interese” se va face tot pe email. Ca doar’ n-o sa ne apucam acum sa facem publice kestii care nu priveste publicul… hehe… asa ca va astept in continuare si pe email.

Sugestii si comentarii sunt oricand binevenite, asa ca, vorba neamtzului, shoot!

–––––––––

PLECAREA

30 iulie, dimineata

Plecarea a fost de cosmar… Valizele erau asa de grele, ca am crezut ca au 100 de kile fiecare. Si mi-era o frica de plata… Noroc ca am ajuns cu aproape 3 ore inainte la aeroport, si am avut timp sa mai scot din kestii intr-o plasa de rafie luata cu acest gand… Chiar si asa mi s-au parut grele, am avut niste emotii… La ghiseu am fost surprins sa vad ca nu erau asa kilogramice – 33 si 37 kg. Problema o fost insa bagajul de mana, care avea 19kg, iar limita e 10… M-au pus sa scot din el. Am sacrificat intai cartile groase de la Seneca – am zis ca or avea aia acolo… Apoi si celelalte… tot avea 15kg… Ala de la ghiseu, chiar daca parea cam stresat, cred ca m-ar fi lasat, da era un smeker care facea pe sefu, un pic barbos si calca pe calcaie, si mi-o zis cu usoara nerabdare ca pt State nu se platesc kg in +, ci trebuie facut un al 3lea bagaj care ar costa aprox 120-130 dolari… Ce nesimtit, pentru 5 Kile… pai asa mai bine lasam tot ce scosesem… M-a enervat rau. Pana la urma, la a 3a sau a 4-a incercare, am mai scos din lucrurile grele din valizele mari (intre care si un pulover – aveam sa regret mai tarziu…), am mai bagat din asta mica, ca sa ma lase apoi sa trec fara sa se mai uite la cntar! (Plecase zbirul).

18:27

Din avion, la Capul Nord, nu am vazut nici un fiord. Caci am dormit tot drumul k o valiza-n …cala.

Acum sntem peste Boston, mai e o ora.

Imi curge nasul precum o tseava sparta (hm), e un curent deosebit de rece si sacaitor aici. Noroc cu perna si patura din dotare, ca altfel…

Or fi reusit fetele sa care tot? Saracile… Acasa e 7 jumate seara, sorm’ea ar trebui sa fie acasa la vestifal, M. la munte… O zi intreaga a sburat in lumea lor, iar je parca abia am plecat. Sentiment interesant. Mmm… sa mai dormim nitzel.

15:20, ora NY, 22:20 acasa (!)

Am reusit… A fost din nou un stres ingrozitor. In parte pt ca probabil nu am notiunea orientarii in timp, dar si fiindca nu stiam cat dureaza ce aveam de facut la granita (care nici aia nu stiam exact…). Desi sborul a durat 8 ore, binenteles ca coborarea m-a luat prin surprindere. N-am apucat sa ma leg la sireturi (ca ma jeneaza un pic pantofu stng si nou :), asa ca m-am oprit cnd am iesit din aeronava. Asa ca am ajuns aproape ultimu la coada la pasapoarte… si ce coada… Era 14:12, boarding la 14:55, plecare 15:30… Si am aflat ca tre sa iau bagaju mare pt vama AICI…!!! Of. …Dupa o asteptare agonizanta am ajuns la ghiseu la 14:57, a durat putin, fuga la bagaj, era linie, ia carucior, FUGI spre vama (asta a fost distractiv, ca la formula 1 :), am lasat bagaju acolo (!) (si iar n-am scris numele p el), fuga la tren (!) ptr terminalu A, si iata-ma-s. Din fericire (bafta prschului, ar zice anumite persoane in kunostintza de kauza :), avionul are si intrzieree… pleaca la 16:12, cica. Uff! Nu-mi vine sa cred… deja ma vedeam alergnd dupa un net cafe sa incerc sa dau de A. P., sa-i zic ca l-am scapat… caci evident ca nu luasem numarul de telefon la mine… bine ca a fost doar cosmar.

Cat timp stateam la bagaje, prin geam si ploaie se vedea Empire State Building…

Cred ca o sa-mi placa aici. Pare o tara facuta pentru… Ãhm… oameni mai putin atenti, asa k mine. Desemplu trenu ala a oprit la un moment dat intre statii. Megafonu a zis „trenu s-a oprit (ddah!…), dar nu in statie. Va porni imediat”. Sa-i auda CFRu la Peris… Apoi cnd trenu porni, cica „trenul a pornit, tineti-va de bare”. Pare debil, dar e util, mai ales pt un nou-venit k mine, si cam ratacit din fire pe deasupra… Sper sa fie peste tot asa. :-P. Deocamdata, inamicul personal cel mai periculos pare aerul conditionat…

Hapciu! Ne vedem la Atlanta…

SOSIREA

31 Iulie, 01:25 in pat, acasa la A. P..

Nu cred ca imi dau prea bine seama ce se intmpla. A. e grozava, am un mare noroc cu ea. Mi-a facut sosirea lina si placuta. Iar faptul ca a venit Adi e extraordinar. Ma simt ca acasa, parca nici n-am venit pe un continent complet strain.

A. a plecat, doarme la prietenul ei, eu dorm sus, Adi jos pe air bed. Investitie buna, acest air bed… Mi-e soomn… Atlanta e oras fara pietoni… pare foarte dispersat. Aici sntem ca in padure, se aud broastele afara. Ele zic OAC NOAPTE OAC BUNA OAC. Ceea ce va dorim si dumneavoastra…

1 Aug, 0:56 Zi plina. Dimineata brunch in Virginia Highlands, apoi vazut Emory din masina, mers la J., plimbat prin magazinele originale din Little Five Points, tur Atlanta, mers cina mexicana la Zocalo, mers intr-un bar cu preteni de-ai lor. Mi-e foarte somn. Foarte somn. Atlanta e intr-adevar oras de masini, e foarte imprastiat. Pe jos faci zile sa-l strabati. Multa verdeata, parcuri, paduri. Incredibil, A. sta pe aceeasi strada unde voi sta eu!! Am fost la apartament, m-am intalnit cu baiatu care pleaca – undergrad, mai tanar decat ma asteptam, am fost si am rezolvat problema cu banii de chirie pe care eu ii trimisesem din Constanta cu Western Union la Atlanta, Georgia si au ajuns in… Repubica Georgia… Acasa e 8 dimineata. Noapte buna. A, inca ceva: e oras de elvetieni. M., o pretena de-a A., le zice la negri „elvetieni”, ca e neutru si nu-nteleg. „negri” sau „colorati” suna prea aproape de engleza. Ma bucur mult ca o venit si A.C…. e tare bine asa…

A, si e cald. Ba, da stii cum? incredibll de cald si umed. greu sa respiri. si cica azi o fost bine… Gud nait.

2 Aug, 1:16 Vreau laptop, sa nu ma mai chinui cu palmu la scris. Zi plina… dormit trziu si bine, mncat clatite facute de A., cu nutella, capsuni si mure…mmm… Apoi lenevit, apoi venit idee la J. sa mergem la mpuscat. Si am fost la poligonul fost olimpic de talere, si am puscat cu 2 Beretta la 2 tipuri de talere – skeet trap. M-am descurcat destul de onorabil, am nimerit cateva. Nu prea imi plac pustile – mi-e frica de accidente- da’ a fost fain, memorabil. Apoi am mancat sushi la un restaur. thailandez – nu m-a dat pe spate pestele crud, desi unele feluri erau bune. Fain insa restaurantul, ca atmosfera. Dupaia am dus bagajul la camera unde voi sta, inchiriat film si vazut la A..

Acu s n camera, gata de culcare. Sentimentele-s amestecate: apartamentul e fain, camera de marime decenta, dar… e nevoie de curatenie si dezodorizare generala…

Sa vedem ce va fi, deocamdata – bine ca am sosit…

ADAPTAREA

3 Aug, 7:40 Aseara – prea obosit& ocupat. Si acum. Ieri – receptia de bun venit cu studentii internationali. Multi chinezi (vreo 10), indieni (vreo 7-8), in rest izolati. Putini europeni. Am retinut austria, argentina, bangladesh, japonia, turcia, macedonia. Ne-au dat deja stvdiu de caz pt azi!! Tre’ sa mai rezolv o gramada de kestii, intre care medicalele, calculator, telefon, cont n banca, carte credit, dar mai ales social security nr, ca sa le pot face pe toate astea. Of. Azi vreau sa ma duc la hypermarket, sa mai cumpar kestii – perna, patura, etc.

3 Aug, 22:28 Mi-e tot mai greu sa scriu… Acum inteleg de ce scria Aditza mai rar… se intmpla multe si seara esti obosit. Am venit chitit sa dezinfectez macar rafturile… mi-e lene… In casa asta miroase a curry (cred). Azi… am avut 1 curs / caz „de incalzire” q un prof tare (Noonan), a fost bine.

Am revsit sa dau formele medicale, sper sa fie OK. Traiasca Dna Huica de la CMU!

Colegi… incredibil, am stat lnga 1 om din Venezvela, care a fost… coleg de liceu cu fratele lui J.!!!! I. din Macedonia e fosta jucatoare de tenis profesionista. Numele… Maine tre’ sa ne hotaram ce nume folosim… aici peste tot apar cu primul nume, care e greu de pronuntat, se chinuie toti. N-am prea apucat sa scriu acasa si mi-e ciuda. In plus ar mai fi multe de zis, da’ n-am rabdare pe palm… Cum ar fi ieri cnd am luat o coca mica, si m-am servit cu paharul cel mai mic… si au zis nuuu… ala e pentru apa, care e moka, paharul de coca mica e ala mare de acolo… :). N-am mai ajuns la Hypermarket… poate maine, dar e zi plina. Azi am cinat la Willy’s, fast fud mexican bun!, unde la televizor era… AS Roma-Liverpool!!! Or fi in turneu pe-aici…

5 Aug., 0:59 Incerc sa scriu mergnd, da’ nu pot. S n drum spre casa, de la scoala, unde m-am intors sa recuperez palmul uitat… no comment…

(paranteza, 10 aug. am stat la calculatoare la subsolu facultatii pana tarziu si mi-am uitat palmul acolo… evident ca mi-am dat seama abia in camera, cand am vrut sa scriu niste randuri… si m-am intors injurand in pas alergator pana la facultate (cam „o mila”, zic ei). Unde era inchis, evident, ca era trecut de 12 noaptea… noroc ca stand la calculator vazusem ca era o usa stricata… care urma sa fie reparata marti… si vazusem cu coada ochiului o persoana iesind prin ea… asa ca am inconjurat faculta (mai complicat, ca aici e santier, se construieste un centru de PhD – doctorat), am coborat niste scari si am gasit usa. Era descuiata… romanul a gasit gaura in sistemul de securitate… hehehe… si am recuperat palmul, dupe care am scris randurile de mai sus).

8 Aug, 1:59 A.S., colegul din anul 2 din Romania, foarte cumsecade, m-a scos azi la Target (un fel de Carfur) si el si sotia – deci am perna si patura – finally!

Am jucat ieri primul meci de fotbal, cu colegii de an, pe gazon meserias. M-au ros pantofii, am dat 1 gol. Astia au zis ca joc bine. Ca sa vezi ce nivel nepretentios… ;) Am schimbat numele. Si Nancy a zis ca primul si derivatele lui suna ciudat. Baetii insa tot asa imi zic. S meseriasi. Descrierea colegilor – cnd imi iau leptop, ca n-am rabdare acum. Am aflat marti de un assignment pt joi… informational interview… fu kam stresant, dar cu ajutor de la Rok, Robert Wieck si presentation skills de la Coca ;) m-am scos. Bine c-am facut azi cont n banca… maine trebe surveiul cu cariera… s-apoi om vedea. Noapte buna!

8 Aug, 11:48 In sfrsit am terminat… de completat niste formulare pt maine, dar mai ales curatenia… am aspirat, am scos hainele din bagaj si aranjat (abia acum!). Cu ocazia asta a venit si prima clipa de melancolie… desfacand bagaju mi-am adus aminte de acasa… ce bine mi-a prins ca saraca mama a calcat toate camasile alea… saracii parinti cat au muncit… si fetele… toate… si mi s-a facut putin dor… nu dor sa vreau sa plec acasa, ci sa-i vad pe toti… ca mi-s dragi. Nu-mi place ca nu putem comunica… ei s departe si ar vrea sa stie… Sper sa iau odata laptopul…

Azi am uitat sa ma duc la turul de oras cu autobuzul! Am uitat pur si simplu, desi ma inscrisesem… Sa vedem daca ma sapunesc maine. N-am stat nsa dejaba, am facut surveiul cela. Apoi m-am dus acasa sa mrg n campus sa ma ntlnesc cu echipa… si am luat-o in directie opusa… oof… NOROC ca am vazt niste oameni care se urcau ntr-o masina… au fost naucitori… -ntai mi-au dat celularu sa sun, apoi s-au nghesuit 4 n spate (ilegal!!) si m-au dus la destinatie… m-au lasat fara grai. Dama lucreaza chiar la facultate… a ghicit ca as fi din ucraina… hm. :) Oamenii sunt foarte politicosi aici. De bine…

E 12jumate, deja maine. Tocmai m-am spalat cu apa rece pe picioare, reteta de la Nick. Am mers mult pe jos zilele astea… Mersul pe jos face piciorul… umflat. Azi am mncat un burrito de pollo (adica pui) de la un fastfud mexican, si m-am caznit sa vorbesc spaniola. N-a prea iesit, da mai incercam. Mie mi se pare cool. Si pana una alta… noapte buna.

9 Aug, 23:23 Incredibil… in seara asta am vorbit nemteste cu un corean si un turc… Jin a facut liceul in Elvetia, iar Burak liceul german din Istanbul… Avem prezentarea cu pantofii miercuri… sper sa iasa… nu e chiar pusa la punct. Dar ne-am distrat azi copios la pregatiri. Mai rau e cu international highlights… habar n-am ce sa zic de Romania, si cum. Am luat o cartela de la un Bangladeshian de la un magazinash la colt. maine sun acasa… Noapte buna.

10 aug, 11:25 snt la calculatoare. Am reusit in sfarsit sa instalez softul de palm. Se sterge la prima restartare, dar nici ca-mi trebuie mai mult. Apoi sa-mi vad de treaba… intalnirile… cv-ul, etc.

11 aug 0:04 Maine avem prezentarea studiului pietei pantofilor. Desi e o nimica toata de exercitiu, e prima impresie n fata tuturor si am ceva emotii. Prezentarea noastra mi se pare destul de terna, dar decenta. N-am reusit sa scoatem ceva iesit din comun. Sper ca introducerea (mea) sa iasa bine, si sa nu ne facem de ras nici in continuare. Ar fi pacat, ca avem o echipa cu mare potential – Extrinsic Shoes Consulting :).

12 aug, 0:24 Ma uit la X files. Oare ce-o fi facut Dinamo cu Manchester? Azi am jucat fotbal, si echipa mult mai slaba in care eram si eu (3 turci tari in aparare, un chinez si fenomenalul Dean din Africa de Sud, autor a 7 goluri, am batut echipa mult mai buna, cu 2 argentinieni, Peruanul Arturo, Ian, nigerianul-englez, si Dante. Am jucat ca grecii – aparare beton si contraatac. Ia sa sun io la bucuresti… e 7 jumate dimineata la ei…

INTRAREA IN RITM

21 august, 15:45 Au prins tare bine zilele astea de orientare… e sambata dupamasa, am reusit in sfarsit sa creez blogul. sper sa mearga. iata ca n-am mai scris de mult… prezentarile au iesit bine amandoua, si cea cu pantofii, chiar si International Highlights (impartiti pe subcontinete, am avut de gavarit despre de unde venim etc.). Dar astea au fost doar parfumul de inceput… De o saptamana au venit si americanii, apuca-te iar sa retii nume… :). Am fost la un teambuilding in Rome, Georgia, unde ne-au impartit pe sectiuni si grupe. In project team-ul meu sunt 4 americani (3 baetz + 1 fata) si o fata din China. Sper sa fie bine. Asta cred ca e ultimul vikend de respiro… trebuie sa mai ajung la o tura de cumparaturi (haine, de-ale casei), caci apoi incepe. Ce incepe? Oh, nebunia. Mie mi s-a parut aglomerat si pana acum, cu stresul adaptarii si tot. Nu e NIMIC pe langa ce va urma… Saptamana viitoare, care PRECEDE inceputul cursurilor, avem program STABILIT de la 8:30 la 19:00… si se presupune ca vom ramane si peste, caci vineri avem marea prezentare pentru Senior Managementul de la Delta Airlines… ne-au dat un dosar gros cat bushteanul de studiat… evident ca nu l-am citit inca, dar… este timp pana luni :). Inca nu mi-am comandat laptop. Ce, va mirati? Sper sa rezolv maine. Nici poze prea multe n-am prea facut, caci aparatul meu e mare si greoi. Pentru team building am luat un Kodak de unica folosinta; va trebui sa-mi iau un digital, la un moment dat. Speram sa ajung azi in Target, sa le studiez, dar cred ca e cam tarziu. Poate maine…

SUMAR 21 aug, 16:00

Ei, dragii mosului, cam asta a fost povestea inceputului. Cam dezlanata, cam dezordonata, cam MULTA, dar – hei, la ce va asteptati? Dupa cum se pare insa, vor urma relatari mult, mult mai succinte despre ce se va intampla, mai ales uitandu-ma la programul pentru saptamana viitoare… cand inca NU incep cursurile… Sper sa-mi iau laptop in cel mult 2 saptamani, si atunci ne putem „vedea” mai mult. Pana atunci insa, va astept cu drag cu comentarii aici, si / sau povestiri pe email. Va asigur ca, huhurez printre straini, tresar cu bucurie la orice veste de acasa sau de aiurea (London, Micigan, Brusel etc.), chiar o relatare despre Olimpiada, Meci, sau – n primul rand – despre viata si activitatea dumneavoastra.

Cred ca acest blog ofera optiunea de abonament – adica primesti un email de cate ori mai apare ceva aici – daca va intereseaza. Daca nu, puteti salva adresa asta la „favorite” si mai intrati din cand in cand – dupa timp si chef.

Sa incercam un sumar:

Imi place mult aici, e pe gustul meu. Deocamdata :). Imi place mediul international (Experienta Africana prelungita in timp), standardele academice par inalte, cultura de la Goizueta Business School imi pare familiara (traiasca oamenii de la Coca-Cola, ca bine m-au instruit – si vorbesc foarte serios), oamenii in Sud – foarte politicosi si saritori, mancarea – se gasesc de toate, sunt in faza exploratorie. Clima – cald si foarte umed, dar zilele astea a fost acceptabil – si ei se mira. De plouat, ploua destul de des, furtunos si – din fericire!! – scurt.

Pe scurt viata in America in ansamblu e, pana acum – OK!

Bine, mai am de rezolvat kestii – carnet de conducere, carte de credit, calculator, transport – sper sa iasa in timp. Per ansamblu insa, n-am intrat in bucluce (yet! Doamne fereste!), doar ca mi-am scrntit putin traditionalul deget inelar ieri la baschet. A propos de sportive, aici sunt multe facilitati de care imi doresc sa profit. Pana acum am jucat fotbal pe iarba, tenis pe sgura & ciment, baschet in sala (si ce sala!). Mai vreau si sporturile americane, cand mai integra-ma-voi. Trebuie sa ma pun la punct si cu ce se intampla acasa – am aflat din intamplare de meciul cu Finlanda! (bravo Mutu & co!) si de cupele europene… si divizia A… Am televizor si in apartament, si in camera, si m-am mai uitat din 2 in 4 seara la olimpiada… NBC dau in reluare. Am sarit din pat la CAMELIA POTEC – FANTASTIC, aur de pe culoarul 1!!!, si la GIMNASTICA – am vazut transmisia cu comentariul american, care a fost fair a propos; am avut niste emotii de numa’! Au astia un stil… la fiecare sportiv de-al lor au filmulet de prezentare, de la inceputuri pana in prezent… si guess what – au avut film de prezentare si pentru echipa de gimnastica a Romaniei! cu de toate, si controverse, dar si Podiumul Nemuritor integral romanesc de la Sydney individual compus. luati notite, TVR!!

Cam astea ar fi „highlights”-urile. Care sa fie…

Gogule, probleme ma?

Pai, periculoasa mi se pare tranzitia zilnica de la 35 de grade afara la 18 grade inauntru. si acum drdai de frig in sala de calculatoare, mi-au inghetzat deshtele pe taste. Sa vedem cum se adapteaza organizmul. Apoi, programul sectiunii A din care fac parte va fi de asemenea infernal – in fiecare zi de la 8:15 cursuri… si nu ma pot trezi dimineata, mai rau ca acasa… cred ca bioritmul meu zice: ora 7 dimineata, R.E.M.! chiar la ora aia visez, si imi este sisific de greu sa ma smulg din vis dimineata. cea mai rapida trezire a durat 45 minute, cu media la 1 ora!!! Si luni dimineata avem cel mai greu curs, cu cel mai sever prof. Evident… Ca doar sa nu credeti ca traieste careva in paradis, acilea pe Pamant, m-am convins… Mi-e groaza, dar – strangem din dinti, si om vedea. Mai e problema masinii… Orasul asta cred ca e cat judetul Mures… cartierul cu facultatea e in Sighisoara (ca e cel mai frumos ;), centrul cu sgrienorii e in Tirgu Mures, iar alte cartiere si facilitati tocma in Tarnaveni, Reghin, Ludus etc!!! fara masina esti legat de glie… eu am un noroc colosal sa fac doar 20 min pe jos pana la facultate, SI sa stau aproape de A. (stam pe aceeasi strada, dar e vreo… 30 min de mers pe jos), dar daca e sa iesim in oras sau aiurea… si se iese in fiecare joi si in fiecare vikend aproapre… plus cumparaturi… hmm… nu-mi place sa depind de altii, dar pana una alta, va trebui sa ma descurc fara – poate bicicleta sau scuter, desi nu pare scuter-friendly mediul aici… de ce nu masina? pai, resursele financiare s limitate, iar cumpararea + intretinerea masinii e scumpa, ar insemna sa nu mai am bani de deplasari (Ann Arbor, NY, NO sau aiurea), iar eu vreau sa calatoresc dupe puteri, apoi n-am carnet de Georgia (dar asta se face), plus ca – cea mai mica problema – nu mai stiu sa conduc! probabil ma voi hotara dupa internship, daca iese ceva ban, daca nu, probabil nu.

E, gata ca am ametit de frig. E unspe jumate acasa… Sper sa revin cat de curand pe aici, chiar daca mai pe scurt.

Astept vesti de la voi!!

Salutare, si s-auzim de bine!