duminică, 12 septembrie 2004, 20:28

Si iar am ajuns o duniminca seara… aici a început treaba serioasă. Ataşez programul săptămânal, k să vă faceţi o idee. Dati clic pe imagine si ar trebui sa se deschida in alta fereastra.

Şi nu vă puteţi face o idee, pentru că astea sunt doar orele, dar pentru fiecare avem teme, ca de exemplu pentru mâine, pe care nu le-am făcut, şi iar se face târziu şi…

Voi fi scurt (ha!). Săptămâna trecută a început de duminică (încep să înţeleg de ce încep calendarele englezeşti cu duminica… dacă duminică seara nu ţi-ai făcut tema, toată săptămâna eşti aut. Ca mine săptămâna trecută. Am început să citesc pentru Decision Analysis seara târziu, şi am stat până aproape dimineaţa… şi în seara asta iar. Deoarece s-au întâmplat pagube colaterale: am upgradat sistemul de opreare de la Win XP Home la Professional si a dat putin driverii peste cap. Aşa că am vrut să partiţionez hardul, să formatez Ceul şi să instalez direct Professional. Doar că am făcut nişte prostii prin dos, de nu mai pornea deloc! Aseară pe la 11 noaptea… vaai, ce panică. A propos, ştie cineva să-mi spună cum pot face încă o partiţie pe hard, în condiţiile în care am PartitionMagic, dar am uitat serialul?

…Până la urmă am instalat din nou Win XP Home (1 oră), apoi am upgradat imediat (altă oră), şi apoi dă-i drivere şi alte softuri la recuperat (altă oră şi ceva). Astfel că m-a prins dimineaţaaa… drept urmare azi am fost cam teleghidat, şi abia am reuşit să instalez office-ul şi alte câteva kestii mai mult sau mai puţin esenţiale, şi am vorbit pe mesinger la greu. Tehnologia asta e de maaaare excepţie. Am exersat chat la tastatuer, voice chat şi videochat din depărtări. Yeah!. Ceea ce m-a binedispus, asa ca nici vorbă să am chef de învăţat.

Cel mai nasol mi se pare la finanţe până acum – nu înţeleg mai nimic, deoarece nu cunosc limbajul tehnic. Şi mi se pare oarecum stupid să tot „presupunem o piaţă perfectă în care”… şi după ce-i dă aşa vreo oră zice „dar de fapt în realitate nu se aplică”… dhh… o să am de tras aici.

Decision analysis, de care toată lumea zicea că-i greu, că vaai, îmi place cel mai mult până acum. Să vedem însă când s-o complica…

La Management, un curs de la care încă n-am învăţat nimic (deh, management), ne-au pus să încălcăm o normă socială de la o oră la alta şi să scriem un eseu. Bine, fără să încălcăm legea sau Codul Onoarei, doar ceva care lumea ia de bun, să vedem cât e de puternică norma respectivă. Au fost kestii haioase, un coleg a încercat să facă troc la cafeneaua facultăţii, a zis că n-are bani, dar dă o carte şi nişte pixuri pentru o cafea – reacţiile au fost neaşteptate (pentru el, că-i din Chicago, şi pentru mine, că-s din România) – toată lumea a zis „săraacu, las ca-ţi iau eu cafea!” Şi vnzătoarea, şi oamenii de la coadă. Alt coleg mai subtil şi-a numit norma „spaţiul personal”. Lua locurile unor colegi, care stăteau mereu în acelaşi loc. Altul s-a dus la restaurant cu un pui congelat într-o pungă, şi a rugat ospătăriţa să i-l gătească, căci aşa are el o tradiţie de la Londra, că mănâncă numai pui de-al lui, şi scheme de-astea. Au chemat sefu de sală… şi directorul restaurantului… o fost hai.

Eu am încălcat norma „nu aduceţi mâncare zgomotoasă şi mirositoare în clasă”. Am adus un senvish putzitor şi o pungă cu pufuleţi explodători chiar la ora lui. Am fost singurul sinucigaş care a încălcat norma în clasă. Să vedem rezulttatul, ce părere are domnul. Lumea a fost politicoasă, n-a zis nimeni nimic, doar unioi au zâmbit căci s-au prins de ce făceam ;).

Una peste alta, mergem înainte. Au început să vină companii la prezentări, trebuie să-mi finisez CV-ul că acuşi începe vânătoarea de slujbe. Şi ia foarte mult timp să cauţi relaţii, să suni oamenii. Au ăştia un networking agresiv aici… ne-au instruit, trebuie să suni la firme pentru „informational interview”, să intri peste ei să-i întrebi de sănătate… hmm. A, si se mai adaugă cluburile. Clubul de marketing, de consulting, de entrepreneurship, asociatia studentilor internationali – astea ar fi in ordinea prioritatilor. Mai sunt alte 20, inclusiv clubul vinului (!), la care nici nu mă gândesc. Şi să vezi cum apar – şedinţe peste şedinţe… Mai sunt prezentările de grup la care trebuie să lucrăm în project team. Ne întâlnim miercurea şi lunea dupe ore. Şi iată cum se umple calendarul!

Organizatia studentilor internationali, deschisă şi americanilor de altfel, organizează „prânzul internaţional”, cu mâncare care de pe unde. Să văd unde dau de nişte sarmale pe aici…

Prima lor acţiune culinară a fost sâmbătă, când ne-au dus undeva în cartierul asiatic, la un prânz „dim sum” chinezesc. Un fel de tapas (hehe), porţii mici, multe şi diverse. Vedeta serii a fost mâncarea „gheare de pui”, la care toată lumea s-a oripilat. Mai puţin eu, care mi-am amintit de celebrele „tacâmuri”, aşa că am băgat cu nădejde. Când au văzut ceilalţi de la masă, n-au rămas mai prejos.

Si gata, că ieste treabă şi mă ia cu frig. Noapte bună, şi o săptămână deosebit de fructuoasă!