Wiesbaden – Dealul lui Nero

Stând lângă Kochbrunnen, fântâna care fierbe, și studiind harta Wiesbadenului, sindromul King Kong începe să palpite – l-a văzut pe Neroberg, dealul lui Nero (presupun), cu funicular vechi de lemn în dotare, și probabil priveliște. Mda. Păi, hai, este un autobuz care pleacă de lângă Kochbrunnen în sus. Zis și luat, de-acolo din stație. Vreo…

Wiesbaden

E 7 jum’ate dimineața, cer senin, sunt în gara Wiesbaden și coarda exploratorie vibrează: de mult n-am mai purces la descoperirea unui oraș atât de devreme. Întreb la informații turistice pe unde s-o iau, îmi indică o stradă cu copaci și verdeață, unde descopăr cu mirare case „monumentale”, frumos colorate și ornamentate, fântâni, statui, biserici.…

Oraşul Îngerilor

E 8 seara, sunt în tren spre Mainz, dar habar n-am unde voi dormi – S. tot n-a răspuns la telefon, şi l-o fi uitat acasă? Am decis să plec totuşi încolo, în caz că e aşa şi-mi va vedea apelurile, poate până ajung mă sună. Dacă nu, văd eu, găsesc undeva unde să dorm…

Aachen

Ajung pe la 5 și-un pic în Aachen, primul lucru întreb la ghişeu ce trenuri am spre Mainz sau Wiesbaden – S. îmi zisese că poate să mă „culeagă” din oricare gară, doar că S. nu răspunde la telefon, nu ştiu ce s-a întâmplat, dacă mai e valabilă înţelegerea. Fac 2 ore jum’ate până la…

Stereotipuri

În trenul Aachen-Maastricht, două seturi de personaje ne-au atras atenţia: 1. Acordeonistul + anexa Mergeau prin tren, el, tânăr, de înălţime medie, tricou şi pantaloni de trening, ea, tricou şi colanţi de trening, îmbrăcaţi curăţel, el cânta la acordeon o melodie cunoscută, dar un pic dezlânat, se vedea că e după ureche, ea cerea bani…

Palatele din Brühl

Brühl e la 15km de Köln, ajungem foarte repede cu trenul. Acolo unde scrie ”Brauhaus am Schloss” (”casa de făcut bere de lângă palat”) e de fapt gara, iar limuzina și mireasa sunt semne clare că la palat se lasă cu acțiune azi. Invitații însă nu cred că au sosit, că nu e multă lume…

La ghișeu

La ghișeul CFGului nemțesc, întrebăm cât ne costă biletele până la Brühl și-napoi. Și dacă tot suntem aici, îmi vine ideea s-o întreb și cât e până la Maastricht, unde trebuie să ajungem diseară. ”7.5 euro până la Brühl dus-întors, până la Maastricht 22 EUR.” ”Hmm, există ceva bilet pe toată ziua în Germania, să…

Domul din Köln

Mare-i Domul din Köln, nici nu mai știam cât e de mare. Orașul a fost distrus complet în război, doar biserica a scăpat nu ca prin minune, ci ca urmare a unei minuni. Au reconstruit orașul de la zero, și, pentru simplitate, au pus gara fix lângă singurul edificiu rămas în picioare. Cum ieși din…

Pe scările Domului

E 10:35 seara, domul din Köln noaptea e impresionant. Sunt pe scările-i, încerc să dau de N. Trebuia să ne întâlnim la 10 jum’ate, dar nu mai știu unde. Încerc să intru pe yahoo de pe telefon, dar nu merge, e praf telefonul ăsta pentru internet. Încerc repetat, abia la a vreo 5-a oară reușesc…

Oraşul câinilor fioroşi

De fiecare dată când fac drumul ăsta mă gândesc „o dată tre’ să opresc la Rottweil”. „Cel mai vechi oraş din Baden-Württemberg”, zice pe plachetă. Şi să văd de unde se trag Rottweilerii. De data asta a fost zis – şi făcut. Din parcare am urcat spre biserica ce se vedea în spate, în care…

Metzingen

Aceasta poate părea harta unui sat, dar nu e. E un mol. Outlet mall. Şi pune obscura localitate Metzingen pe hartă, undeva în Germania după colţ. Am vrut să zic că a fost un sat, dar am zis să nu vorbesc în necunoştinţă de cauză şi am dat un sărci – Metzingen e un orăşel…

München

Mă duc la maşină cu bagaj cu tot, dau să deschid – nimic. Hmm, s-o fi terminat bateria la telecomanda. Deschid uşa cu cheia, bag în contact să deschid geamurile – nu merge. Nimic nu mergea, nici un beculeţ, nimic. Dead. Oh, shit. Era deja 10, trebuia să plec la München să mă întâlnesc cu…

Freiburg condimentat

Vârful turlei bisericii ar fi fost oricum cel mai nimerit loc de a mă întâlni cu maVericku’, şi coincidental chiar aşa s-a întâmplat. După salutul şi haiul de rigoare, repede o poză, şi, cum soarele apusese şi era frig, hai în jos. Freiburgul în sine, tot frumos şi cochet cum îl lăsasem acu vreun an…

Monaco di Bavaria

Când am auzit prima dată că italienii zic „Monaco di Bavaria” la München am crezut că e o glumă. Nu e, ci e expresia definitorie pentru incapacitatea de a pronunţa nume proprii în altă limbă, dusă la extrem. Mai extrem, şi în acelaşi timp tre’ să recunosc că plăcut urechii, decât enervantul „Miunhen” românesc sau…

BMWelt

Băeţii de la Beanveu şi-au transformat muzeul într-o chestie monumentală, încorporând muzeu şi centru de livrare, în imediata proximitate a fabricii din München. Totul pentru a crea o “experienţă BMW” specială vizitatorilor şi mai ales cumpărătorilor. Aceştia sunt primiţi la un “check-in”, duşi într-un lounge pentru un snack, li se oferă program distractiv de genul…

Chemarea Nordului (38): Bamberg, ultima haltă

Auzisem de Bamberg, şi îl reţinusem pentru că… are nume nostim. Habar n-aveam cum arată, dar curiozitatea mi-a fost trezită de N., cică să-l văd neapărat dacă pot. Bineee… Jane m-a dus, ca de obicei, într-o parcare centrală, de unde am ieşit fix în faţa primăriei. Dar… mai bine să lăsăm imaginile să vorbească. Clic…

Chemarea Nordului (6): Auf wiedersehen, Berlin

Ultima zi la Berlin a debutat cu o plăcută întâlnire cu M&C, după care, printre treburi administrative, am dat o tură cu autobuzul 100 (recomandat, e autobuz normal, dar are traseu… turistic), şi am văzut, între altele, (eventuale lumini ciudate sunt de la geamurile autobuzului): o trupă de ţigănci certându-se TARE în Alexanderplatz, în româno-rromanes,…