Wiesbaden – Dealul lui Nero

Stând lângă Kochbrunnen, fântâna care fierbe,

DSC08512.JPG

și studiind harta Wiesbadenului, sindromul King Kong începe să palpite – l-a văzut pe Neroberg, dealul lui Nero (presupun), cu funicular vechi de lemn în dotare, și probabil priveliște. Mda. Păi, hai, este un autobuz care pleacă de lângă Kochbrunnen în sus. Zis și luat, de-acolo din stație.

DSC08515.JPG

Vreo 10 minute dacă facem până la stația terminus, unde e destul de clar ce ne așteaptă.

DSC08518.JPG

Sunt primul client al zilei (nu-mi aduc aminte când am fost ultima dată în ipostaza aceasta), și singurul care pleacă cu acest funicular,

DSC08519.JPG

dacănumănșel dintre cele mai vechi din Germania.

DSC08520.JPG

Plecăm.

DSC08524.JPG

Drumul e mai interesant decât ce așteaptă sus – un turn cu terasă (din păcate nu se poate urca),

DSC08527.JPG

un mic teatru de vară

DSC08526.JPG

și un pavilion.

DSC08525.JPG

Priveliștea – trebuie băgat zoom ca să vezi ceva.

DSC08530.JPG

Am luat bilet dus-întors, dar hotărăsc instantaneu să cobor pe jos, prin pădure după fragi și mure.

DSC08533.JPG

Iau într-adevăr o mură, nu mă pot abține – acrișoară și bună, ah, gustoasă, din pădure, nu de seră, de mult n-am mai avut ocazia.

DSC08536.JPG

Ajung la catedrala ortodoxă rusească,

DSC08540.JPG

cu cupole aurite, evident,

DSC08541.JPG

și deschid ușa să fac o poză.

DSC08539.JPG

Din fericire abia după ce am făcut-o apare un rus cu barbă roșie care zice abrupt „no foto”, și-mi face semn să ies. Chiar mai nepoliticos decât olandezii, mare lucru. Mă enervează foarte tare, nu înțeleg asta cu nu e voie poză, da’ ce cred că o să fac, să mă apuc să pictez biserici la fel? Grrrr.

În fața bisericii, acum scăldată de o lumină mai prielnică din partea cealaltă,

DSC08545.JPG

e o bancă și un acces la priveliște – dar tot cu zoom, nu se vede mare lucru.

DSC08542.JPG

Cobor printr-un cartier de vile

DSC08547.JPG

impunătoare

DSC08551.JPG

și ajung

DSC08554.JPG

într-o zonă cu pavaj simpatic.

DSC08555.JPG

Orașul nu s-a terminat, urmează partea cu adervărat monumentală – cazinoul,

DSC08559.JPG

teatrul,

DSC08562.JPG

parcul,

DSC08566.JPG

gâsca

DSC08572.JPG

și coloanele.

DSC08577.JPG

Între faza cu gâsca și cea cu coloanele am vrut să-mi fac o poză plonjând în iarbă în fața teatrului – prea e îmbietoare. Îmi pun aparatul pe un stâlp la marginea părții cu iarbă, armez la 10 secunde, mă uit concentrat la lumina intermitentă, și la momentul socotit oportun mă arunc. În timp ce sunt în aer îmi dau seama că plonjonul l-am calculat precis, ce am pierdut însă din vedere e aterizarea: mă prăbușesc dezordonat în iarbă cu genunchiul drept sub mine înfipt în sol. Au. Vezi, dacă n-ai făcut arte marțiale, să știi să cazi. Mă adun cu greu de pe jos și plec mai departe, schiopătând și plin de sânge.

Ei, nu chiar șchiopătând, și nici plin de sânge, dar genunchiul mă doare un pic. Din fericire nu m-am julit, nici luxat – am căzut, la urma urmei, în iarbă.

Merg mai departe prin parcul întreținut curat și frumos,

DSC08579.JPG

pe lângă altă clădire monumentală (opera? biblioteca? nu mai știu)

DSC08586.JPG

și ajung în „strada mare”,

DSC08590.JPG

pe care o iau întins spre gară.

DSC08594.JPG

Am stat mai mult în Wiesbaden decât am anticipat, trebuie să mă grăbesc – iau bagajul din seif

DSC08595.JPG

și mă sui în autobuz.

Anunțuri

2 gânduri despre “Wiesbaden – Dealul lui Nero

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s