Mausoleul din Halikarnas

Daca intrebi un locuitor al Bodrumului cum ajungi la Halikarnas, imediat iti spune – stanga, dreapta,
stanga si e pe dreapta. Halikarnas. Se pare al doilea club in aer liber din Europa ca marime, zic ei. Zic ei uitand ca Bodrum se afla in Asia, de fapt.

Cam atat a ramas din Halikarnas, numele, amintirile, curiozitatea unor turisti rataciti si marele club cu haus, bai de spuma, spectacol de circoteca si lume pestritza.

E un loc deosebit, totusi. Are de toate pentru distracite „in masa” – loc mult, aer liber (livrat cu clima
calda aferenta la pachet), boxe tari, dijei din istanbul. In plus specacolul dansatorilor, combinatie clasica 4 rusoaice blonde + 2 moldovence shatene + 1 baiat alb + 1 negru. Buni, insa. S-au desfasurat pe 2 scene, schimband costume la minut. Bonus a fost fata de la cerc. Acrobata, adica, pe/printr-un cerc suspendat, diverse contorsionari. Nu rau.

Intreg spectacolul la limita „cheezy”-ului, fara a o incalca grav. Doar MC-ul care a intrebat „Halicarnas,
are you readyyyy” de vreo 10 ori. Eu de pe la a 3-4-a m-as fi dumirit, in locul lui, da’ ma rog..

Mie nu-mi place hausu (daca nu snt eu „la platane”, ceea ce nu se intampla, asa ca..) asa ca pana au bagat „ceva muzica” a durat, dpmdv, da’ a fost interesant ca experienta si observatie. Foarte multi tineri (liceeni, adica), din toate partile, de la marea britanie si germania (betzi) la kazahstan (o shleahta intreaga de liceeni cu ochii mijiti), pe cale de imbatare, la localnici (cred) de o cocalaritate
extrema. Dar am vazut si oameni cu parul alb (!), incercand sa dea (vag) din cap pe hiphap, si – surpriza serii – COPII!, care eshuasera pe la 2 noaptea pe niste canapele „inauntru”.. foarte ciudat mi s-a parut sa vii cu copilul de 7-10 ani in club.. si sa-l lasi singur pe o canapea..

„Elementul de rezistenta” al locului e insa dupa parerea mea privelistea – se vede golful si castelul Bodrum, frumos luminate, excelent.

A propos de castelul Bodrum, l-am vizitat azidimineata. Gazduieste un muzeu arheologic slabutz; e mai fain pe dinafara.

Dupa care ne-am suit in barca si dusi am fost toata ziulica. Barca numai pentru noi, obtinuta printr-o
negociere agitata pe drumul de la aeroport la hotel. Hotelul ceruse pentru barca 1200 euro, dar cu soferul de microbuz s-a aranjat juma’ de pret! La fel cu transportul – pentru acelasi sofer, hotelul ceruse dublu, insa T. s-a inteles cu el „eliminand intermediarul” si am avut transport „la juma de pret”,
cum ar veni, tot vikendul. Plus barca, cu niste prieteni de-ai lui. Tipic. Cum zicea si T., cred ca asta e unul din punctele slabe pentru care le e destul de greu sa atraga turisti vestici mai multi, cati ar vrea. Trasul tzepelor, de care nu se pot dezvatza.. mai stim noi pe unii..

Ziua pe barca a fost, cum era de asteptat, superlativ-relaxanta. Mers din loc in loc, fiecare cu un anumit specific. Toate, insa cu, inot inclus :). „acvariul” se numea asa pentru ca era
plin de pesti, loc foarte bun de snorkeling. „insula cu iepuri” era… o insula
cu iepuri, am senzatia domestici salbaticiti, pe care ii vedeai alergand
printre vizuine. Locul de sarit a fost.. loc de sarit din barca (T si fratele
lui, B, au fost inotatori.. cred ca au sarit in apa de 100 de ori in ziua aia.
fiecare.). apoi au venit „hamburgerii” – colace trase de o barca cu motor, care
incerca sa te rastoarne.. n-am vrut sa ma dau, dar pana la urma am cedat la peer
pressure, ca mai aveau nevoie de un om.. a fost fain :). Si, culmea, nu m-am
rasturnat. Cred ca ideea e sa tii de marginile colacului in sus, sa calareasca
valurile care vin din lateral (sa te rastoarne), si picioarele sa apese in jos,
sa nu te dai peste cap de la foondul greu. Sau, poate, pur si simplu am avut
noroc :P. mancarea turceasca, chiar si pe barca, excelenta, ceaiul de mere-ceaiul
de mere… cu biscuitii de rigoare.. foarte frumos. Si totul relaxat,
nepretentios, smooth, just lika silka. Culoarea marii de un deep blue albastru
infinit, pe alocuri turcoaz, casele albe, nisipul galben-roscat.. vant, astfel
incat nu s-au simtit cele 38 de grade la umbra.. am tinut totusi ceva textila
pe mine in majoritatea timpului, pentru a evita prajirea totala, astfel incat
usturimile, totusi inevitabile, au fost (sunt) ulterior suportabile.

Da, si totul s-a incheiat cu
apusu’ de soare in port. Ce sa mai vrei..

Mancare. Foarte buna mancarea
turceasca… mm… urmata de halikarnasul deja mentionat.

In seara precedenta fusesem la
un club pe plaja langa hotel (bodrumul-oras e inconjurat de mici statiuni
raspandite prin golfuri, intr-una din ele am fost si noi – Göltürkbükü). Göl inseamna…
ghiol, adica lac, türk e clar, bükü nu se stie. Zona respectiva e frecventata
mai ales de turci, strainii fiind mai mult in bodrum-oras, cu locuri gen
halikarnas, plin de britanici, nemti si.. cazaci (!). dincoace, la fel, hausu’
cat casa, dar nu tu dans. Oameni grupati la mese, dansnd restrans, incercand
conversatii zbierate la ureche. Povestea T, cam asta e stilul. In principiu,
cunostiintele nu se fac in club, acolo doar bei (scump! Vreo 25$ (35 lire) o
bautura!!) si te uiti in jur. abia a doua zi, daca ai pus ochii pe cineva si se
intampla sa te intalnesti la plaja sau aiurea (locul e mic, deci sansele destul
de ridicate), zici „aa, mai tii minte, ne-am privit vreo 3 ore aseara. Cum te
cheama?” – etc.). bine, e gluma, da’ ilustrativa pentru principiu. Cate locuri,
atatea obiceiuri..

Altfel, tara mi se pare intr-o
permanenta constructie. Ceea ce isi pune amprenta asupra aspectului – totul pare
neterminat, totul pare in stadiul „se lucreaza”, ca „se asteapta finisajele”. Se
fac lucruri faine, de exemplu hotelul cu interior foarte modern; atata ca pe
dinafara finisajele nu snt gata. Nu stiu daca vor fi vreodata, sau asa e „stilu”;
din cate ziceau oamenii, in statiunea aia a noastra mica nu existau decat vreo
2-3 restaurante acum nu mai mult de 5 ani, acum snt zeci. A explodat pur si
simplu in ultimul deceniu, cred ca de-aia e senzatia de „in constructie”,
pentru ca… asa e.

A fost fain la turci. Ca de
obicei, oamenii sfintesc locul, in cazul de fata intalnirea cu acesti 2 colegi
cu care nu m-am vazut de un an, si pe care cine stie cand o sa-i mai vad.. dupa
terminarea scolii s-a produs asteptata ruptura de comunicare, mai ales in primul
an cu shocul reintoarcerii in campul muncii.. asa ca evenimente ca asta snt
esentiale in pastrarea relatiilor, si ce fain e.. parca nu ne-am vazut de
saptamana trecuta, si totusi a trecut un an si mai bine, de complet alta viata
fata de cea in care „ne stiam”. E placut sa vezi ca, totusi, interactiunea a
ramas la fel de usoara si placuta ca „pe vremea ailalta”. Nu se intampla cu
foarte multa lume…

Pacat ca am ratacit punga cu
rahat cumparata in duty free, frustrant cand pierzi ceva din propria prostie,
chiar daca e… rahat; cred ca am uitat-o in taxi, ca m-a enervat taximetristu’,
l-am rugat sa-mi „dea curent” ca bateria la mashina era dusa, cica n-aare tiimp,
da’ daca-i dau 20 de franci ma ajuta. Fire-ai al naibii, si tocmai le spusesem
la oamenii aia ce pretenosi is elvetienii si ce de ajutor. Da’ asta nu era
elvetian cum nu snt eu; era tot esteuropean, sau …turc, sau arab. Cu smecherie
si tupeu in priviri, plus accent, n-are cum sa fie de-al lu’ Heidi. Asa ca m-am
dus in benzinaria de langa, sa rog pe un… elvetian sa m-ajute. Ashi. Toti
n-aveau timp, se grabeau. Niervos, m-am intors in parcare, asteptand sa vina
cineva acolo, sa-l rog, poate asa „prins in latz” se simte unu si m-ajuta. Si m-a
ajutat primul venit, un …indian care nu stia nici nemteste, nici unde e bateria
la masina lui (un bmw 320d). cum eu nu stiam nici atat, ne-a luat ceva uitat
prin manuale sa vedem cum beep se „da curent”. Foarte de treaba omu’.. ne-a
luat vreo juma’ de ora, da’ acum stim :).

Gata, acestea fiind rezolvate,
la treaba. dimineata asta a inceput lejer, de apucai sa scriu aceste… sa fie
linistea dinainte de furtuna?

http://picasaweb.google.com/s/c/bin/slideshow.swf

Reclame

7 gânduri despre “Mausoleul din Halikarnas

  1. hmm.. depinde ce vreti. dupe parerea mea, pentru plaja cu nisip nu merita mers in turcia. ca nu prea au. faza cu barca, da, e foarte faina si relaxanta, dar nu stiu daca merita batut drumu’ pana la bodrum pentru asta, tre’ sa te interesezi sa vezi daca se poate face si in alte locuri, kusadasi, desemplu. ca altceva in bodrum nu prea ai ce face, cluburi cu teenageri betzi, restaurante (foarte faine) pe pontoane, plaja pe saltele – dar mi s-a parut destul de inghesuit; mie imi place plaja intinsa, sa simti catu-i de mare marea, de-aia n-am fost dat pe spate de pontoanele lor. ca localizare mie mi-a placut kusadasi, desi statiunea nu e cine stie ce, tot aspectul ala de "neterminat", dar e excelent plasata langa efes, care e adevaraciune, orasul si mai ales amfiteatrul roman pastrat a-ntaia, are un aquapark sau 2 aproape, apoi e la 3-4 ore de pamukkale, cu dealurile alea albe de calcar.
    apoi mi-a mai placut si istanbul, pentru personalitate, si am auzit ca la capadocia e fain, dar n-am fost. aia e mai in sus, intre istanbul si ankara pe undeva.
    ca popor, antalya e plina de rushi, bodrum de turci, britanici si alti vestici, dar si kazahi si alte popoare exsovietice, kusadasi parca avea din tatz cate-un pic.
    si inca o parere subiectiva – mi se pare ca turcia se preteaza la mers "cu preteni", in grup. ca e mediu dinamic, una, te mai ajuti unu cu altu sa nu iei tzepe / sa scoti aranjamente bune, si snt multe kestii care se preteaza la actiune "de grup". cum ar fi mersu cu barca, sau diverse excursii. mai putem povesti pe tema asta, da un email daca s intrebari mai specificice.

    Apreciază

  2. Frumoase pozele !

    Io n-am fost la Bodrum, da’ mi-a placut numai din pozele pe care le-am vazt. Poezie, dom’le, nu alta :)

    Oricum, eu is fan Turcia. Buna ideea de a merge in Turcia cu "grup". Atunci e intr-adevar distractie. Da’ tre sa rectifici acolo la "nu sunt plaje de nisip" cuvantul Turcia cu cuvantul Bodrum, ca au la plaje de nisip de ne pot acoperi tot litoralul si le mai ramane sa acopere si Dobrogea …:)

    Gule gule !

    Apreciază

  3. scuze de rigoare pentru calomnie. da’ nici la kush adasi n-am vazut, nici la bodrumarmaris, si am auzit ca si in antalya e tot cu pontoane. stiu ca turcia-i mare, da’ astea-s cele mai cunoscute 3 locuri. unde-s plajili alea? sar’mna de insider tip..

    Apreciază

  4. Dupa parerea mea, Bodrum are parca ceva de Grecia…Mie mi-a placut, desi am fost doar intr-o excursie de o zi, din Marmaris. Marmarisul este foarte frumos pozitionat si am facut de acolo multe excursii, inclusiv la Rhodos. In orice caz este o zona care mi-a placut mult mai mult decat Antalya, unde am fost luna trecuta. De acolo insa am fost 3 zile in Cappadocia si asta a facut toi banii!!!
    Felicitari pentru poze! Foarte frumoase.

    Apreciază

Comentezi?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s