Le vent, le cri

Acolo sus pe Hirzel se învârteau o mulțime de șoimi. Sau ulii. Sau vulturi. Nu știu exact ce erau, dar mulți, și maiestuoși.

600_3165.JPG

Numai bine de testat performanțele zoom-ului de 28-300mm. Am așteptat ceva până să se apropie, îndeletnicindu-mă cu poze peisagistice și portrete de vaci, dar deodată, parcă de nicăieri – a(u) apărut chiar deasupra mea. Play, cu sonor:

Titlul piesei e titlul postului, de Ennio Morricone.

Un gând despre “Le vent, le cri

Răspunde-i lui Adriana Anulează răspunsul