Nu-mi plac cerceii în nas, mai ales cei de tip belciug, ca la bou sau porc. Îmi provoacă o reacție de respingere estetica instinctivă, brrr. Chiar încercând să raționalizez, nu reușesc să înțeleg – mi se pare o formă stupidă de a vrea să pari mai interesant, deosebit, „atractiv” (?!). Și mă întreb: oare cum…
Dacă tot am ajuns în oraş, am testat şi niscai funcţii ale camerei. În timp mi-am dat seama că de fapt nici n-am prea luat oraşul la pozat mărunt, pe jos, în amănunt.
Vocea antrenorului e scăzută, tonul resemnat. „Îţi dă efect pe rever, face aşa, şi aşa, şi pe dincolo (nu mai ştiu termenii tehnici). Nu-i mai da pe lateral, dă pe mijlocul mesei, dacă-i dai mereu doar retur fără să-i faci nimic, degeaba, n-ai nici o şansă. Hai, încredere în tine.” Numai a încredere nu sună…
Iniţial nici nu mă gândeam să merg, pentru a nu altera amintirea primei experienţe. Dar când Takeda a zis „hai să mergem” (acum mai mult de un an! când a trecut?), mi-am zis că, în compania potrivită, n-aş strica o amintire, ci aş crea o cu totul alta, la fel de plăcută. Din motive independente…
Cum petrecem ziua dinainte de eveniment, sus pe deal să vedem panorama cu lacul, sau la Lucerna? Hai la Lucerna. Dopul de pe autostradă ne-a neliniştit puţin, am ieşit cu prima ocazie luând-o prin oraş, şi cu un oftat de uşurare am văzut că am reuşit, cu o întârziere de vreo oră, să ieşim în…
Dacă nu era C., nu ştiam de noaptea muzeelor. Spre deosebire de Bucureşti, unde e gratis, aici se plătesc 25 de galbeni pentru biletul valabil toată noaptea la toate muzeele – ceea ce încă e bine, dat fiind că doar la muzeul de artă intrarea e vreo 30 de galbeni în mod normal. Mă-ntreb ce…
La Wagner am adormit. Nici n-am ştiut că e Wagner, uvertura la Parzival, că n-am avut program, deoarece am ajuns târziu la KKL. (poza e de data trecută, de data asta ştiam că nu e voie, şi n-am făcut. Deşi sus la galerie unde am stat de data asta, poate nu m-ar fi văzut nimeni)…
R. îmi povestise despre un traseu pe coamă, de la Uetliberg la Sihlbrugg, vreo 4 ore de mers. 4 ore pe jos n-am răbdare, dar oare cu bicicleta… ? Iniţial am contemplat ideea de a urca cu bicicleta pe Uetliberg, dar m-am răzgândit – am mers doar până la gară şi de acolo am luat…
„Ce zici, te tentează o experienţă în mijlocul vulcanicilor fani români?” îl întreb pe S. „Hai la Grasshoppers – Steaua.” „Hai”. Meciul e la 7:30, pe la 7:05 ieşim din clădire, mergem povestind până la staţia de tramvai, unde ne aştepta tramvaiul 2 – brusc, fuga să luăm bilete (deh), până să luăm, evident pleacă…
Neavând bilet, iată ce-am văzut din evenimentul atletic: Fraza şi poza de mai sus ar fi fost tot conţinutul articolului, dacă nu m-ar fi acostat un domn în franceză chiar în faţa casei de bilete. „Mösiö, un billet? Loc bun, pe scaun, vedeţi atleţii bine”, zice. Mă uit – biletul părea în regulă, omul la…
Atâta m-am mocăit până a început să plouă. Cam fără chef, am plecat totuşi să văd street parade şi să fac nişte poze. Intenţionam să mă urc în turla bisericii să văd mulţimea, dar era deschis până la 5, eu am ajuns pe la 6 şi ceva. Asta e, am privit strada de pe balustrada…
Mi-au rămas în cap vorbele lui B.B., care se întreba de ce nu zic românii „sfârşit de săptămână”, şi zic „uichend” – le e lene? Probabil. Mi-am propus să evit pe cât posibil, dar în titlul ăsta n-am cum să zic „sfârşitul de săptămână al filmelor clişeistice”. Sau am cum? Week-end-ul trecut am avut chef…
După câteva încercări nereuşite, am reuşit în sfârşit să termin o carte. Ajutat şi de escala prelungită de la Budapesta, cu avion întârziat, am executat prima carte din lista recomandată de Nick, „The moon is a harsh mistress”, în traducerea oficială, luna e o doamnă crudă. Mi-am propus ca de câte ori termin o carte…
Mi-a plăcut la pozat artificii, aşa că după respectivul eveniment mi-am fixat în minte să nu ratez următoarea dată când e rost de aşa ceva – de-ntâi august, ziua naţională, când tot cetăţeanul normal la cap puşcă din artificii de zici că atacă Liechtensteinul, nu alta. Deşi mi-era cam lene după ce am ieşit de…
Ziua naţională a fost cu cer senin şi soare. Aşa că până să înceapă filmul, am hotărât să dau o fugă până la lac, să văd „ce mai e prin oraş”. Cald şi soare, lume la plimbare, lebede pe mare relaxare, oameni făcând baie sau dându-se în bărci, flaşnetar privindu-i înţelept. Uitându-mă aşa, în depărtare,…
Deşi pe parcursul circuitului m-am gândit de câteva ori la Turul Franţei pentru „motivare”, nu ştiu de ce nu mi-a venit să pun titlul „precum Contador”, sau Schleck, nici măcar Lance. Poate pentru că am prins gustul Turului pe vremea lui Indurain, sau poate pentru că sonor e atât de aproape de „a îndura”. Şi…
cu
Rubrica „floarea din grădină” începe cu – aţi gîcit – o gîcitoare. Ce floare e asta? În rest, la vie en mov, şi alte culori.
Anul acesta am nimerit întâmplător la festivalul medieval de la Sighişoara, credeam că e cu o săptămână mai târziu decât a fost de fapt. Dar dacă tot am venit, primul drum în cetate a fost cu scopul de a duce umbrele unor oameni care aveau nevoie, pentru că a plouat to-ren-ţi-al. Şi frumos – îmi…
explorish.ro 