Vocea antrenorului e scăzută, tonul resemnat. „Îţi dă efect pe rever, face aşa, şi aşa, şi pe dincolo (nu mai ştiu termenii tehnici). Nu-i mai da pe lateral, dă pe mijlocul mesei, dacă-i dai mereu doar retur fără să-i faci nimic, degeaba, n-ai nici o şansă. Hai, încredere în tine.”

Numai a încredere nu sună vocea, şi nici instrucţiunile, până la ultima propoziţie.
În majoritatea timpului i-a înşirat ce nu face, câteva sfaturi scurte şi… încredere. Cum să ai încredere în tine după aşa un discurs? Antrenorul nu părea să aibă. Colegele de pe bancă, nici ele. Doar un „Haide, încredere!” izolat s-a auzit cu glas de fată, apoi linişte.

„Nu văd acel spirit de luptă la românce”, zice comentatorul englez. „Una e să pierzi – ceea ce nu e o supriză, Olanda e campioana ultimilor 2 ani – dar contează şi cum. Dodean nu a reuşit să capteze energie de pe urma victoriei lui Neagu”.

E deci 2-1 la meciuri pentru Olanda în finala campionatului european de tenis de masă, iar Li Jiao are 2-0 la seturi. Încă unul, şi gata. Daniela Dodean se duce la tăiere, pardon, la al treilea set pentru a încheia calvarul.

…

10 minute mai târziu, citez din acelaşi comentator: „Ce comeback! Acum câteva minute nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva, she looked like a loser. Mare surpriză aici pe Center Court, avea 0-2 la seturi dar a reuşit să se calmeze, să-şi găsească ritmul şi să-şi execute strategia de joc, în sfârşit! O întinde pe Jiao la limită! I s-a schimbat total postura corporală, atitudinea în joc! Aaa, acum se aude şi banca României!”

E 2-2 la seturi. Fetele de pe bancă o încurajează pe Daniela, se aud strigăte de data asta însufleţite, chiar o goarnă.

Iar eu stau şi mă întreb – de unde a scos fata aceasta puterea mentală de a reveni? Unde a găsit… „încrederea”? Mie mi s-a părut că a fost (lăsată) complet singură (şi nu numai mie – „Echipa română pare resemnată”, zisese comentatorul englez). Cuvântul „încredere” rostit de pe bancă mi s-a părut doar de formă, o vorbă goală de conţinut. Sau – aşa s-o fi văzut doar de la televizor?

Până la urmă a pierdut ultimul set, dar, vorba comentatorului, „contează şi cum”.