N-am reușit să mă trezesc dis-de-dimineață să văd oamenii făcând tai-chi prin parcuri, dar tot prin parc am luat-o, spre pagoda albă (White Dagoba, Bai Ta), prea e bine plasată pe unul din puținele dealuri dimprejur. Asta după o scurtă oprire pe aleea Luogu pentru un mic-dejun care îmi atrăsese atenția ieri – o plăcintă subțire, picantă, un pic crocantă, bună.
Nu prea e lume prin parcul Beihai,
mai multe rațe decât oameni citind gazeta de perete (gazeta de perete!),
dar pagoda e deschisă. Adică, accesul peste poduri și prin porți
e deschis până lângă ea, dar înăuntru nu se poate urca, cum sperase King Kong. Clădirea e construită în 1651 pe locul unde a fost Palatul Lunii, unde Kubilai Han l-a primit pe Marco Polo. La sugestia unui călugăr, împăratul Shunzi a dispus construcția în stil tibetan. Azi e cam crăpată, dar altfel pare în bună stare, cu ai ei dragoni rânjind la bază.
Cobor pe alt drum,
și bine fac – găsesc o altă poartă, coridor, restaurant foarte aurit și alee cu lampioane pe lângă lac. Probabil e mult mai animat pe aici când nu e frig și ceață.
Dar așa – un iaurt caracteristic pentru întremare, și înapoi la metrou.
